Orizont de speranţă

Românii din nordul Bucovinei au aşteptat cu speranţă şi încredere recenta întâlnire de la Bucureşti a preşedintelui României, N. Dan, cu preşedintele Ucrainei, V. Zelenski. Întâlnire în urma căreia a rezultat, după cum se ştie, Parteneriatul strategic al celor două state vecine. Dintr-un material publicat de BucPress de la Cernăuţi, vector media administrat de Marin Gherman (ziarist şi politolog), am reţinut că acest parteneriat „aduce încredere reciprocă şi obligaţii juridice/publice pe termen lung, diminuează prejudecăţile reciproce, îmblânzeşte apetitul radical al incendiatorilor de serviciu şi mobilizează părţile în derularea unor raporturi bilaterale de bună-credinţă”. Potrivit lui M. Gherman, parteneriatul – semnat „după lungi rezerve iniţiale ale părţii ucrainene” – este relevant „pentru că stabileşte nu doar un orizont de ambiţie, ci şi instrumente şi resurse, setează şi turează relaţia bilaterală la maximum”. Gherman crede că principalul beneficiar al parteneriatului este comunitatea românească din Ucraina…, care, potrivit lui, în ani din urmă a fost privită „ca un element intern toxic şi duşmănos” (…inclusiv cu bănuite „relaţii oculte” cu ruşii din Ucraina şi cu Moscova). Dar aflăm şi că au rămas nerezolvate nişte chestiuni spinoase, printre care cele referitoare la Biserică şi la dubla cetăţenie. Apoi, dacă e vorba de viitor, înţelegem că rămâne în discuţie tocmai încrederea: dacă cele înscrise în Parteneriat vor deveni (şi) fapte concrete. Românii din Ucraina au, totuşi, un alt orizont de speranţă.