Încă din vremea lui Ponta-Dragnea mass-media româneşti au suferit o mutaţie distructivă şi ticăloasă: au dispărut aproape cu totul interviuri cu personalităţile publice semnificative din domeniile ştiinţei şi culturii, în schimb studiourile TV, ziarele, site-urile şi blogurile publice au fost şi sunt burduşite cu mesaje şi chiar discursuri ale semidocţilor, analfabeţilor, adică ale „proştilor”, cum le zice Andrei Caramitru. Nu ştiu ce s-a întâmplat în ultimii ani, că destui inşi mediocri şi fără căpătâi au devenit deodată relevanţi în spaţiul public, personaje marcante în formaţiunile politice, fiind promovaţi în locul profesioniştilor, al celor pricepuţi şi harnici. Umberto Eco, unul dintre cei mai mari lingvişti semiologi ai lumii, descoperă originea ticăloşiei: „Reţelele de socializare au oferit dreptul la opinie unor legiuni de imbecili care până acum îşi exprimau părerea doar în baruri, în faţa unui pahar de vin, fără să facă vreun rău comunităţii. Camarazii lor îi reduceau imediat la tăcere. Dar acum au acelaşi drept la cuvânt precum un laureat al premiului Nobel”.
Fireşte că „imbecilii” au fost promovaţi de cei asemeni lor: buni de gură, tupeişti, obraznici până la nesimţire, sunt preferaţi pe post de lătrători şi puşi să-şi încolţească, să-şi spurce duşmanii politici cu injurii cât mai porcoase ca să se vadă cât de tari sunt partidele lor. Li se promite apoi obţinerea unor posturi „de încredere” în instituţiile, firmele şi întreprinderile pe care jupânii lor le controlează. „Imbecilii” constituie unul din multele motive ale stagnării României, ale insuccesului reformelor şi ale înapoierii economice: nici ei nu fac nimic, dar nici pe alţii nu-i lasă.
Partea intrigantă, mizerabilă nu este neapărat existenţa unor asemenea creatori, lansatori şi colportori de mesaje neroade, scandaloase şi injurioase, cât diseminarea, preluarea lor fără discernământ şi discutarea, analizarea unor astfel de tâmpenii la TV şi Radio, în activitatea bloggerilor şi a influencerilor hiperprezenţi, în presa printată, pe reţele sociale ca TikTok, Telegram, Facebook şi chiar în discursul unor oameni politici de aceeaşi (non)valoare.
Din această pricină mediile publice, reţelele sociale au ajuns rampa de gunoi a vieţii cotidiene, nemaifiind loc pentru temele social-politice reale, aşa că mai mult manipulează şi dezinformează decât informează, iar analfabeţii, nepricepuţii capătă spaţiu inclusiv la tribuna Parlamentului, emiţând apoi pretenţii la un loc de cinste în societatea şi politica românească. Şi chiar îl obţin, făcându-şi de ocară ţara, grupurile, comunităţile locale din care fac parte.
De aici impresia de eşec al societăţii, al politicii româneşti, în ansamblul ei. De aici încurcăturile, debandada coaliţiei de guvernământ în care bunele intenţii, vocile raţionale, calculul politic vizionar se impun cu tot mai mare greutate, iar reformele, câte reuşesc să mai iasă după luni de certuri şi scandaluri, nu mai sunt înţelese corect, fiind deîndată împroşcate cu noroi şi chiar desfiinţate de inşi agramaţi şi ageamii, tot mai vocali, tot mai tupeişti, unii dintre ei năzuind spre funcţii importante în stat.
Şi mai e o chestiune, una de etică: în mod tradiţional şi universal, jurnaliştii îşi făcuseră un foarte bun obicei de a redacta în aşa fel informaţiile ca beneficiarii să-şi îmbunătăţească educaţia, să-şi coordoneze eforturile în vederea bunăstării, a standardului de civilizaţie şi nu în cele din urmă a dragostei de neam şi ţară. Astăzi uitate sau omise cu desăvârşire, motiv pentru care „starea naţiunii” miroase a sfârşeală, iar milioane de români s-au aciuat şi ei pe unde au putut prin Occidentul catedralelor, al universităţilor celebre şi al bunăstării.
Acum ne-am procopsit cu o stare de recesiune şi s-ar cere din partea tuturor actorilor politici reţinere şi concentrare maximă pentru evitarea unei crize deloc potrivite cu războiul de la graniţă şi cu tensiunile create de intervenţia armată a SUA în Iran, cândva în relaţii cordiale cu România. Război cu consecinţe nefaste precum scumpirea carburanţilor şi a gazelor şi creşterea inflaţiei concomitent cu scăderea nivelului de trai.
Comentarii