Infractorii minori pot şi trebuie să fie reeducaţi prin lectură şi artă! (I)

Parcursul european al României din ultimele trei decenii şi jumătate, dar şi tendinţa care a luat avânt la nivel mondial, de a emigra în căutarea unui loc de muncă, i-a găsit pe români într-o situaţie particulară oarecum ingrată. Istoric, noi am evoluat în jurul gospodăriei proprii, a vetrei strămoşeşti, cum se spune, pe care am dezvoltat-o şi am lăsat-o moştenire urmaşilor, din generaţie în generaţie, avem chiar şi un cântec, „Casa părintească nu se vinde”, astfel că peste 96% dintre conaţionalii noştri sunt actualmente proprietari, faţă de 70,9% cât este media în Uniunea Europeană.

 Practic, munca şi agoniseala de o viaţă a unei familii sunt adunate într-o gospodărie, unde cineva va rămâne mereu de pază, de cele mai multe ori bătrânii care nu mai pot pleca la muncă în străinătate şi nepoţii, părăsiţi de părinţi şi lăsaţi în grija bunicilor. Aşadar, familia este ruptă în două, pentru că nimeni nu-şi abandonează casa strămoşească, atunci când merge să muncească în Uniunea Europeană, unde majoritatea cetăţenilor sunt chiriaşi, au doar actele la ei şi o valiză cu strictul necesar, deci nu sunt legaţi de nimic, iar averea lor se află pe cardul bancar, aşa că pot să plece definitiv, oriunde, fără pierderi, regrete, fără să privească în urmă.

 Şi poate că nu s-ar întâmpla nimic rău, dar trăim în veacul şi mileniul comunicării, al telefonului mobil şi al internetului, unde există tot felul de provocări şi ispite, iar copiii, debusolaţi şi lipsiţi de sfatul şi asistenţa părinţilor îşi caută un refugiu ocrotitor, care să le suplinească sentimentul de abandon, golul şi teama din suflet, mai cu seamă acum, când statul, biserica, şcoala şi societatea îşi arată neputinţa, iar programele şi activităţile derulate de aceste instituţii sunt practic simbolice, cu eficienţă scăzută, şi nu există nicio preocupare reală pentru soarta şi destinul lor.

Soluţii pentru abandon, teamă, anxietate şi debusolare ar exista, dar nu are cine să le implementeze şi nici cum să pornească la drum fără sprijinul unor instituţii şi decidenţi potenţi, iar o iniţiativă naţională în acest sens, în prezent, nu există.

Capcanele alegerii unui model în viaţă

Copiii, ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, cei care provin din familii dezorganizate sau care nu se bucură de grija şi atenţia părintească necesară, când ajung la vârsta pubertăţii şi se simt abandonaţi, fără niciun fel de ocrotire sau suport moral, îşi caută un model în viaţă de care se ataşează, mergând până la imitarea lui, în dorinţa de a fi precum eroul lor preferat.

De multe ori, „modelul” ales este un actor celebru, care interpretează rolul unui personaj violent sau neconvenţional, îşi rezolvă problemele aplicând soluţii aflate undeva spre limita legii şi se află mereu în conflict cu superiorii, alteori, idolul lor provine din mediul infracţional, fiind bătăuşul cartierului sau şeful unei bande de infractori minori care caută mereu noi membri şi adepţi.

Tinerii vor să iasă din anonimat, să fie apreciaţi de colegi şi prieteni, aşa că încearcă să guste din celebritatea accesibilă vârstei şi condiţiei lor, mai ales că internetul şi diverse aplicaţii de pe telefoanele mobile le permit aceasta, de notorietate fiind TicToc-ul, se înscriu în tot felul de grupuri de aventură, consumă otrăvuri şi substanţe cu efect halucinogen, participă la provocări în care îşi riscă viaţa, făcându-şi selfie pe marginea prăpastiei, pe trenuri şi în preajma reţelelor de înaltă tensiune, sau se fotografiază şi filmează pe pasarele de poduri, agăţaţi de balcoanele de la etajele superioare ale blocurilor, sau stând în picioare pe maşini aflate în mers.

Multe din aceste „încercări” se termină în mod nefericit, tinerii suferă accidente grave şi rămân infirmi pe viaţă, uneori produc pagube materiale majore pe care le vor suporta părinţii şi nu de puţine ori finalul încercării aduce cu sine moarte celui care caută gloria în locuri periculoase, pentru că nimeni nu poate cenzura internetul şi saiturile cu provocări.

 Când tinerii îşi găsesc refugiul şi afirmarea în mediile infracţionale se expun unui pericol şi mai mare, comportamentul lor devine imediat deviant, fiindcă datorită calităţii lor de minori care nu răspund penal pentru faptele comise vor fi folosiţi în reţele de prostituţie şi trafic de persoane, comiterea unor furturi, tâlhării, estorcări sau comerţ cu droguri. Recuperarea şi reeducarea lor este dificilă şi necesită o supraveghere şi implicare deosebită din parte familiei, societatea nu oferă soluţii alternative, aşa că după împlinirea vârstei de 18 ani, odată cu majoratul, tinerii au şanse mari să ajungă infractori majori şi să primească pedepse privative de libertate.

 De cele mai multe ori, copiii îşi caută modele în viaţă apelând la eroi imaginari sau de împrumut. Ei nu au forţa necesară să devină proprii lor eroi, eforturile lor trec neobservate de către cei din jur, apoi nu are cine să-i aprecieze, pentru că părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate sau sunt despărţiţi, iar la şcoală sunt ironizaţi şi marginalizaţi de colegi.

 Pentru a „ieşi în evidenţă”, adică să fii tu eroul clasei, şcolii, satului sau cartierului, există mai multe soluţii, iar unele ar putea fi adoptate fără prea mari eforturi, dacă există un interes în acest sens şi personal calificat care să cultive aptitudinile şi talentele tinerilor dornici de afirmare.

 Participarea la concursuri sportive, de interpretare muzicală, activităţi de jurnalism, teatru, dans, creaţii literare şi artistice, pictură, sculptură, realizare de artizanat, ceramică, dar şi altele, oferă şanse reale copilului de a se afirma şi a deveni vedetă, numele lui apare pe afiş, este premiat, dă interviuri, chipul lui se vede în reviste şi la TV, gustă cum s-ar spune din glorie, iar aceasta obligă, fiindcă un erou, un laureat al indiferent cărui premiu, un star, trebuie să aibă un anume comportament, el fiind acum model nu numai pentru el, ci şi pentru cei din jurul lui.

 Pentru mulţi tineri, aceste simple măsuri ar putea fi suficiente să le satisfacă nevoile spirituale şi orgoliile personale, dar cei care au săvârşit deja fapte care sunt sancţionate de legea penală au nevoie de o altă abordare, poate şi de reeducare, iar ca măsuri noi educative neprivative de libertate pentru infractorii minori ar fi potrivite următoarele abordări:

1. Citeşte o carte!
2. Fii vedetă!
3. Reeducare prin artă. (Va urma)

ANDREEA CHIFAN