Pentru lămurirea situaţiei în Bucovina

de dr. Florea Lupu

Legat de Aurel Onciul prin ideal politic, dar şi prin înrudiri familiale, în calitate de cumnat, Florea Lupu (1863-1939)1 – copil de ţăran din Volcineţ, districtul Siret, cunoscător al grelelor necazuri ţărăneşti – aşa cum însuşi îi mărturiseşte lui Nicolae Iorga, în septembrie 1906 – este unul dintre fericiţii români din Bucovina care după ce-a cunoscut „cele mai amare nevoi ţărăneşti” din propria-i experienţă, după ce-a fost o vreme mai mult gol decât îmbrăcat, pururea apăsat de foame, cu răbdarea, cu lipsurile şi necazurile de tot felul, a străbătut prin şcoli spre lumină – învăţând şi reuşind să devină jurist, om politic, doctor în drept şi preocupat ca „puterea câştigată prin instrucţie s-o pună apoi în serviciul ţărănimii, care veşnic a fost torturată, înşelată şi până la măduvă stoarsă”.

Devenise rând pe rând practicant în Procuratura de Finanţe, avocat în Baroul şi Notariatul public din Cernăuţi, redactor în „Monitorul Oficial Imperial” din Viena (1894), secretar la Tribunalul din Suceava (1895), consilier juridic şi, din 1904, Preşedinte al Băncii Ţării Bucovinei, fondator al Reuniunii Şcolare Române din Bucovina (1905) etc. – deci un om de seamă printre inteligenţii românilor.

Intrând în viaţa politică, Florea Lupu devine în 1900 membru al Partidului Conservator Român din Bucovina, apoi, în 1903, al Partidului Ţărănesc Democrat; în 1901-1905 este deputat în Parlamentul din Viena şi, totodată şi deputat în Dieta Bucovinei, susţinând toate reformele ce puteau uşura şi îmbunătăţi viaţa românilor bucovineni.

Părându-i-se că iniţiativele sale şi ale cumnatului său Aurel Onciul sunt primite şi privite cu o anumită neîncredere, că unele din ele au dezlănţuit certuri între preoţi şi învăţători, iar Iorga ia apărarea unor critici ai lui Aurel Onciul, dr. Florea Lupu intervine „pentru lămurirea situaţiei în Bucovina” şi Iorga îi primeşte, cu deschidere şi înţelegere, scrisoarea:

…„Prea stimate d-le Iorga în revista dumneavoastră «Neamul Românesc» (din Anul I, nr. 39/21 septembrie 1906) – din 3 septembrie 1906, p. 572 – despre situaţia politică din Bucovina, aprecierile dumneavoastră sunt greşite. Nu cunoaşteţi d-stră referinţele noastre naţionale din Bucovina. Nu cunoaşteţi d-stră enormele greutăţi cu care avem zilnic a ne lupta, spre a face un pas înainte pe terenul naţional-cultural. Nu cunoaşteţi d-stră infernalele uneltiri ale duşmanilor poporului român. Nu cunoaşteţi d-stră infamul sis-tem de corupţiune morală, ce s-a pus în lucrare chir în sânul românilor bucovineni, pentru a putea dărâma ultimul rest al rezistenţei şi apărării. Nu ştiţi d-stră că tocmai în urma actelor de corupţiune săvârşite s-au ivit suflete – cu adâncă durere mărturisim – româneşti care trădează fără scrupul, pe un blid de linte, cele mai preţioase interese naţionale. Nu ştiţi d-stră cât eroism naţional se cere să poţi lupta între două focuri, ca să poţi lupta contra duşmanilor de neam neîmpăcaţi, a căror lozincă sună «Strivirea neamului românesc în Bucovina cu orice fel de mijloace» şi ca să poţi, totodată, lupta contra fiilor ridicaţi de neamul românesc care, pentru nişte interese egoiste şi mârşave, dau ajutor duşmanilor noştri de neam.

Noi luptăm şi luptăm, în ce fel de împrejurări? Săraci şi goi, lipsiţi de orice sprijin şi ajutor moral şi material, aşa zicând cu fărâmiturile adunate de pe la gură, întreţinem relative puternice organizaţii politice naţionale, culturale, economice. Întreţinem un Jurnal, săptămânal, scris pe înţelesul ţăranilor – «Voinţa poporului» şi împărţit între ţărani gratuit în mii de exemplare. Organizăm orfelinate pentru scăparea copiilor muncitorilor români de potopul slav. Cumpărăm şi desfacem moşii pentru ţărani – anul curent, 1906, am desfăcut şapte moşii între ţărani, care, de alta, încăpeau, ca de regulă, în mâinile străinilor. Organizăm prăvălii româneşti şi bănci săteşti, spre a scăpa pe ţărani de jafurile liftelor străine pribegite etc.

Principiul nostru cardinal este: munca cea mai încordată şi rezultatele reale, naţionale în politica activă! Şi cum este, ea, astăzi? Veniţi la noi, vedeţi-o cu ochii proprii şi, apoi, judecaţi!

Înainte de cinci ani, reprezentanţa noastră era imaginară.

Deputaţii români erau impuşi de guvern. Cu forţa baionetelor jandarmilor. Deputaţii astfel aleşi erau slugile oarbe ale guvernului, iar guvernul ne-a călcat veşnic, fără milă, în picioare. N-aveai cui să te tânguieşti, n-aveai cui să te plângi, căci glasul poporului – deputaţii – trebuiau să fie surdo-muţi, ba, din contra, guvernul le da cu piciorul din deputăţie, iar acestui set de deputaţi le era mai scumpă ticăloasa deputăţie din mâinile murdare ale unui guvern necinstit, decât soarta unui întreg popor. Deputaţii români erau impuşi de guvern cu forţa baionetelor, iar guvernul ne-a călcat veşnic, fără milă, în picioare. N-aveai cui să te tânguieşti, n-aveai cui să te plângi. (…).

Astăzi – nu prin recomandarea guvernului poate străbate cineva, ci prin puterea agitatorică, bazată pe muncă cinstită, rodnică şi poporală.

Ucenicii noştri politici şi naţionali sunt tineri universitari din societăţile academice, române, «Dacia» şi «Bucovina» – foarte puţini din „Junimea”.

Puteţi Puteţi, d-stră, stimate dle profesor, ca bărbat de ştiinţă şi iubitor de adevăr, făgădui că cele câteva amănunte din viaţa noastră, naţională, desfăşurate mai sus, sunt vrednice de sprijinul şi încurajarea oricărui român?

Şi dacă munca încordată întru cucerirea rezultatelor reale nu este activitate naţională, atunci care activitate este naţională?”

…Şi urmează spovedania lui Florea Lupu – copil de ţăran din Volovăţii Rădăuţilor – care s-a ridicat învăţând, răbdând, urcând şi-ajungând unde-a ajuns – ca Preşedinte al Băncii Ţara Bucovinei. (…).

„…Presa din Regatul român, în loc să ne dea ajutor sau, cel puţin, să rămâie neutră (…) ne-a înconjurat şi calomniat, pe noi, incontestabil, cei mai dezinteresaţi şi credincioşi apărători ai cauzei naţionale. (Probabil: presa evreiască, n.n.).

Dacă, în urma acestor atacuri injuste, un aderent al partidului nostru ţărănesc, care a trăit mai mulţi ani în România, a cunoscut întrucâtva referinţele de acolo, a suferit mai multe pretinse nedreptăţi, şi s-a întors, spoi, cu inima amărâtă în ţară – în Bucovina – a prins în condei şi a răspuns ripostând atacurile în mod vehement şi necuviincios, atingând chiar viaţa privată, socială din Regat, e explicabil, deşi absolut condamnabil. Pe timpul acela am fost în Camera din Viena.

Dacă aş fi fost în Cernăuţi, sigur că aş fi suprimat respectivul articol, bănuit cu drept cuvânt în toată ţara românească. Chiar dacă toate învinuirile arătate acolo ar fi adevărate, mândria noastră naţională ne opreşte absolut a le scoate la iveală şi în discuţia publică.

După aceste lămuriri generale, daţi-mi voie, dle profesor, să apelez la simţul de dreptate, la iubirea d-stră de adevăr şi la obiectivitatea bărbatului de ştiinţă.

Nu judecaţi fără a asculta ambele părţi!

Dacă voiţi să vedeţi şi să cunoaşteţi adevărul, veniţi la noi, şi eu mă oblig să vă conduc până la izvor – pe faţă şi sub ochii întregii lumi româneşti. Atunci de abia veţi putea judeca exact calitatea pretinsului «partidului opus»; atunci veţi putea afla că la Gura Humorului n-a fost nici o luptă între mine şi «partidul opus», că simţind poporul ţărănesc despre răutăcioasele uneltiri ale unor trădători de neam, în parte cumpăraţi de duşmanii noştri, au venit cu miile la Gura Humorului, au condamnat într-un glas uneltirile trădătorilor, m-au ridicat apoi în braţe, cu cele mai entuziaste ovaţiuni, m-au dus prin târgul Humorului până la hotel, în faţa acestei manifestări neîndoielnice nici unul din urzitorii adunării n-au cutezat să ia cuvântul şi să ţină o cuvântare.

Ziceţi, în notiţa din «Neamul Românesc», că «în partidul opus» se află «atâţia oameni de merit şi de ispravă». Care? Numiţi-i!

Noi înfierăm fără cruţare pe fiecare după merit. Pe seama intereselor poporului, nu suferim nici o târguire de delicateţe sau politeţe. Cine se poartă cu «o haină naţională», trebuie să fie numit de «Voinţa poporului».

Cu aceasta mi-am împlinit datoria naţională de-a vă aduce la cunoştinţă şi informaţii contrare celor ce, evident, le-aţi primit din alt izvor. Nu cerem decât respectarea vechiului principiu roman: «audiatur et altera pars». Noi şi faptele noastre suferim şi cea mai aspră critică. Dar, dreaptă, nu pseudo-naţională”.

Dr. Florea Lupu, Deputat şi Preşedinte al Băncii Ţării

(N.R., An I, nr. 39/21.IX. 1906, p. 639-641)

1 Emil Satco, Alis Niculică, Enciclopedia Bucovinei vol. 2/2018, p. 437-438

MIHAI IACOBESCU