Din cauza nenumăratelor imperfecţiuni existente în raporturile noastre reciproce, pot apărea multe situaţii critice şi, dacă ar fi să ne supărăm de fiecare dată, ar însemna să nu ne mai rămână de trăit decât câteva luni!
În plus, supărarea şi enervarea nu pot îndrepta lucrurile, ci dimpotrivă, le pot degrada, datorită propriei lor… degradări. Mai bine să fim mereu calmi, egali cu noi înşine, plini de dragoste şi respect faţă de oamenii cu o moralitate în suferinţă şi în special faţă de apropiaţii, rudele şi subalternii noştri. Fiindcă omul nu este înger şi, pe deasupra, viaţa noastră a ajuns să decurgă astfel încât păcătuim în fiecare zi şi aproape fără voie, chiar şi atunci când suntem decişi să nu cădem în păcat. „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc” (Romani 7, 19).
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 229)
Comentarii