Fără politeţe

Regulile cu privire la bune maniere, la comportamentul politicos zic, printre altele, că, atunci când ajungi să vorbeşti cu persoane pe care nu le cunoşti (bine), să nu abordezi subiecte (delicate…) precum politică, religie, sex, etnie… Mai sunt şi alte subiecte dintre acestea, precum leafa, veniturile. În acest din urmă caz, ţinându-ţi gura, iei şi măsuri individuale de protecţie: bunăoară, aflând ce cifre îţi declară celălalt (adevărate sau false), poate că te simţi o clipă bine; dar poate că-ţi amărăşti toată ziua. Cifre pe care, dacă nu le aşezi binişor într-un context, nici nu eşti în stare să le evaluezi corect, ci doar la prima impresie, emoţional. De pildă, ce-ţi pasă când afli când, pe la noi, unui om cu ziua în agricultură i se oferă 250 lei, plus masă – se poartă meniul zilei comandat de la restaurant –, eventual plus cafea, păhărel, tutun? Şi nu se prea găsesc oameni care să lucreze sau să lucreze doar pe atât… Ori, acum, că vine campania de curăţenie la domiciliu înainte de Crăciun, dacă afli (dar poate chiar te interesează!) că o persoană dispusă poate avea tarif orar de 25-50, pe suprafaţă de 7-12 lei/mp, sau pe camere, de 300-500 (două camere plus…). De-a dreptul nepoliticos, sesizând că o farmacie pe care o frecventez şi-a scurtat drastic programul zilnic (de zici că-i doar pentru pensionari, şomeri şi rentieri) şi săptămânal, am întrebat de ce. Ca să aflu că pe motiv de leafă şi (de aici lipsă) de personal. Tot fără obraz, am întrebat şi despre un farmacist („dispărut”) pe care-l ştiam de vreo 15 ani (la diverse firme din cartier, iar apoi de dincolo de el), ca să aflu că şi-a abandonat meseria, devenind chelner. Scuze, dacă nu întrebam (că aşa suntem noi, ziariştii, mai lipsiţi de bune maniere), nu ştiam.