Politician din simplu cetăţean

…Deoarece rămase locul vacant în structură, până la urmă trebuia ocupat. Şi-a fost să fie Oana Gheorghiu, transferată din ceea ce se numeşte „societatea civilă” (acel spaţiu civil care conlucrează eficient şi cu mediul de afaceri, şi cu politicul) în Guvernul României, pe post de vicepremier. După merite, fireşte. Nu-i de ici de colo ca, din antreprenor, din simplul antreprenoriat, să devii „antreprenor social” (zonă în care doar debutanţii şi naivii fac voluntariat, iar vârfurile fac afaceri). Guri rele şi opozante au zis că mijlocitorul transferului va fi fost însuşi preşedintele ţării, rămas restant în a-i mulţumi pentru susţinere doamnei în chestii mai vechi, civile, cetăţeneşti. Ba i-au reproşat şi nişte vorbe nediplomaticeşti lăsate pe o reţea de socializare la adresa preşedintelui SUA. Însă susţinătorii săi au apărat-o zicând că a fost o reacţie de cetăţean oarecare, dintre cei liberi la gură, aşa cum se cade să fie. Primind criticele din noua postură, chiar şi dumneaei a sesizat că, politician devenind, trebuie să ai cocoaşa tare, obrazul gros. După care – în ţol politic şi cu cetăţenească slobozenie de limbă şi buze – s-a (ante)pronunţat cu privire la ailaltă putere din stat, magistraţii, care – prin pensiile lor uriaşe şi repede căpătate – sug din ţâţele slabe ale poporului, „de la gura unui copil care se culcă flămând” etc. Uite că, devenit brusc politician, un simplu cetăţean riscă să facă ghiveci din comunism (eventual „neomarxism”) şi capitalism… Ghiveci, după originea vorbei, nu-i conţinutul, ci „oala”. În aceeaşi oală…