Adesea mi se întâmplă ca, răsfoind o veche publicaţie şi căutând un anume text, să dau peste un amănunt necunoscut dar destul de interesant, după cum mi s-a ivit din paginile revistei „Crainicul Cetăţii”, revistă culturală lunară, din Burdujeni, în 1933, număr închinat compozitorului Ciprian Porumbescu, cu prilejul semicentenarului morţii, semnat de Ştefan Pavelescu.
Iar surpriza a fost intitulată:
Un dar princiar
Din partea Liceului „Ştefan cel Mare” publicăm – pentru stârnirea şi altor atari gesturi – următoarele: Un dar princiar. Direcţiunea Liceului de băieţi „Ştefan cel Mare” din Suceava se simte îndatorată de a aduce, şi pe această cale, cele mai simţite mulţumiri d-lui şi d-nei prof. Ilie şi Elvira Torouţiu, proprietarii tipografiei „Bucovina” din Bucureşti, cari, de ziua cărţii, au dăruit bibliotecii liceului 1568 Cărţi beletristice şi ştiinţifice, în valoare de 65.641 lei, urmând ca valoarea aceasta să fie ridicată până la 100.000 (una sută mii) lei. În vremurile noastre de excesivă criză şi pronunţat egoism, un asemenea gest constituie o adevărată revelaţie. Mulţumirile direcţiunii sunt cu atât mai mari, cu cât – în urma noilor dispoziţiuni ministeriale – comitetul şcolar fiind, supraîncărcat cu întreţinerea personalului administrativ şi de serviciu, n-ar mai putea suporta decât într-o insignifiantă măsură înzestrarea bibliotecilor şcolare cu cărţi noi. Dat fiind că ziua cărţii se încadrează în spaţiul spiritual şi nu timpul material, dăm, fără comentar şi de luat bine aminte, din scrisoarea donatorului „fost elev al liceului” numai mărturisirea: „m-am gândit că de ziua cărţii n-aş putea să-mi arăt recunoştinţa ce o datoresc leagănului culturii mele şi profesorilor mei scumpi în alt chip mai potrivit decât printr-o modestă donaţiune de cărţi – în valoare de 100.000 lei – ”; iar de mai la vale desprindem: „să vadă autoritatea noastră superioară – Ministerul instrucţiunii – că iniţiativa particulară are şi ea rolul ei, pe lângă cea oficială, de stat.” G. M. – B.
Anunţul a fost publicat în „Crainicul Cetăţii”, Burdujeni, an I, nr. 1, iunie 1933, p. 17, care închina acest prin număr compozitorului Ciprian Porumbescu. Semnătura cu iniţiale aparţine prof. Gheorghe Maxim, cui îi sunt îndrumate „informaţiunile, manuscrisele şi abonamentele”, la adresa Burdujeni, Suceava, cu promisiunea că numărul viitor „va fi închinat scriitorului Jean Bart (Eugeniu Botez), născut în Burdujeni”. Revista înfăţişează în 22 de pagini: Rostul nostru (Craincul), Semicentenarul morţii lui C. Porumbescu (Şt. Pavelescu), Burdujăni (legendă istorică, în versuri, de Pr. I. Popovici), Igiena laptelui (dr. D. Cudla), Romanele istorice (Coralia Călin), Epigrame. Fragmente, Baladă populară (folklor, cules de D. Florea-Rarişte) şi Serbările Ciprian Porumbescu (Ştefan Pavelescu), ceea ce nu era puţin lucru pentru sătucul din stânga Sucevei, într-un an de prelungă criză economică.
Anunţul despre donaţia lui Ilie E. Torouţiu riscă astăzi totuşi un semn de întrebare: De ce biblioteca liceului, devenit peste veac un important colegiu naţional, cu o monografie bine documentată, nu poartă numele donatorului „Ilie E. Torouţiu”? Cu atât mai vârtos cu cât donatorul s-a învrednicit să aibă în postumitate şi o teză de doctorat despre prestaţia sa cultural-ştiinţifică, susţinută la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava de către doamna prof. Oltea Prelucă, Cărturari bucovineni: Ilie E. Torouţiu, cuvânt însoţitor de Mihai Iacobescu, Editura Junimea, Iaşi, 2022, 486 p. E drept că biblioteca Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” din Suceava poartă numele scriitorului Norman Manea şi asemenea onoare trebuie să fi cântărit oareşcât în nominalizarea prozatorului în prelunga listă a Premiului Nobel pentru Literatură, acum câţiva ani, când înghesuiala românilor spre această înălţime semăna cu Leastviţa lui Ioan Scărariu de la Mănăstirea din Suceviţa! Într-o discuţie cu poetul Constantin Ştefuriuc, scriitorul de mare faimă socialistă în cărţile noastre de limbă română de prin clasele gimnaziale, Dragoş Vicol, cu Ultima brazdă, îşi aminteşte oarece amănunte din redacţia ziarului regional de la Suceava, de prin anii 1948-1953, mai precis despre pagina de literatură a ziarului „Zori noi” şi anume: „4. O apariţie foarte palidă pe atunci: Mircea Filip, fratele lui Traian. Astăzi are două sau trei cărţi. Dar cel mai bun exemplu este cazul lui Norman Manea. A încercat să publice în pagina noastră. Era elev. Nu-mi aduc aminte să fi publicat mai mult decât poezie. Venea însă în cenaclul nostru. A ajuns, fără să fi dat seama pe atunci, un prozator remarcabil. Între noi fie spus: mie îmi poartă râcă şi acum că nu l-am publicat. Îl trimisese pe tatăl-său, care era şef în comerţ, să mă determine cu ameninţări stil: «Ce crezi că eşti în 40?» (Constantin Ştefuriuc, Inedit. Mărturisiri, „Crai nou”, Suceava, an XXV, nr. 6486, sâmbătă, 1 martie 2014, p. 5, text stabilit şi comunicat de Nicolae Cârlan; preluat şi în volumul Constantin Ştefuriuc, Pagina de literatură a ziarului „Zori noi” din Suceava, Mediul fertil de afirmare scriitoricească, Ediţie îngrijită, cuvânt înainte şi notă editorială de Nicolae Cârlan, Editura Lidana, Suceava, 2014, p. 63-64).
De precizat însă că ziarul sucevean încă nu se chema în acea vreme „Zori noi”, iar şcolerul Norman Manea debutează cu poezia Azi primim cravata roşie de pionier, în ziarul „Lupta poporului”, Suceava, an III, nr. 556, luni, 30 mai 1949, p. 2, care sună destul de… sprintenă:
Condeiul sprinten străbate azi hârtie
Pentru ziua de azi scrie-o poezie;
Cravată roşie, azi te primim şi inima
Pentru viaţa nouă, cântă de bucurie!
Cravată roşie, tu eşti
O părticică din măreţul steag,
Pe care şi noi pionierii noui
Te iubim şi te vom apăra cu drag!
Şi noi, copii am ales
Drumul spre pace: nu voim războiu!
Prin Stalingrad a răsărit un soare nou
Şi pentru noi.
Nu vrem războiu!
Ascultaţi, voi de peste oceane!
Pionierii Republicii noastre Populare
Pornesc voioşi cu forţă înzecită
Să-şi clădească-o viaţă fericită.
Alături de pionierii sovietici
Vom fi şi noi, milioane!
NORMAN MANEA
elev cl. VI element. Suceava
Unde mai semnează versuri Ecaterina Mihăescu, Mi-e sete de viaţă; Olivia Roşca, Poemul muncii, şi Ilarie Poştariu, eseul La 150 ani de la moartea lui Puşkin. Poezia lui Norman Manea va fi reprodusă şi în revista „Pionierul”, Bucureşti, an II, nr. 32 (63), joi, 10 august 1950, p. 2, însă doar primele două strofe, celelalte alcătuind o nouă poezie, Am ales drumul păcii, iscălită „pionier MANEA NORMAN Suceava”, în p. 1, din aceeaşi publicaţie, unde apare şi Florin Mugur cu versurile Pace.
Nicolae Labiş va debuta ceva mai târziu decât Norman Manea, şi cu poezia Republicii Populare Române, tot în „Lupta poporului”, Suceava, an IV, nr. 1036, duminică, 31 decembrie 1950, p. 2, nicidecum cu Fii dârz şi luptă, Nicolae, după cum îl înghesuie biografii mai hapsâni pe priorităţi.
Întrucât, pe pagina de titlu a cărţii Mihai Eminescu, Studii şi conferinţe cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la naşterea poetului, Editura pentru Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., 1950, proaspătul poet nota în 12 ianuarie 1951: „A fost o zi minunată, ziua cînd, prima dată, am primit bani câştigaţi de mine trudind peniţa… Din aceşti bani am cumpărat cartea de faţă. Nicolae Labiş” (Gheorghe Tomozei, Urmele poetului Labiş, Editura Sport-turism, Bucureşti, 1985, p. 102).
Administraţia almanahului „Iaşul nou” din Moldova se afla în Bucureşti iar apariţia publicaţiei a fost semnalată abia în martie 1951, aşadar, în ziua de vineri, 12 ianuarie 1951, Nicolae Labiş nu avea cum să primească decât „bani cîştigaţi de mine trudind peniţa” pentru poezia imprimată la Suceava înainte de duminică, 31 decembrie 1950!
Ceea ce ar fi debutul său scriptural.
Într-un cuvânt, pentru o mai bună cumpănă a nominalizării scriitorului demn a figura pe uşa de intrare în biblioteca Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” din Suceava bine ar fi de făcut un prim pas, recitind articolele Norman Manea – 19.VIII. 1936, Burdujeni, deportat în Transnistria, revenit în Suceava, Şcoala medie nr. 1 („Ştefan cel Mare”), Suceava, (1954), facultate de Hidrotehnică în Bucureşti (1959), inginer proiectant în Suceava 1959-1960), în Ploieşti (1961-1965), în Bucureşti (1965-1973), publică versuri, proză scurtă, romane, eseuri, în 1986, pleacă în Germania, apoi în S.U.A. (1987), bursă Fullbright la Universitatea Catolică din Washington DC, stabilit în New York (1989), profesor la Bard College, cu traduceri în engleză, italiană, franceză, spaniolă etc., cu numeroase premii şi distincţii – şi I. E. Torouţiu – 17. VI. 1888, Solca, liceul „Ştefan cel Mare” (1903-1910) din Suceava, cursuri de Litere şi Filosofie la Cernăuţi şi în Germania (1911), asistent de limbă română al savantului Mathias Friedwagner, la Universitatea Frankfurt am Main (1911-1913), voluntar în armata română în Primul Război Mondial (1916-1918), culegeri de folclor, profesor de limbă germană în Bucureşti (1920), întemeietorul Institutului de Arte Grafice „Bucovina”, cu tipografie şi redacţie, traduceri, studii de sociologie, istorie şi critică literară, editorul colecţiei Studii şi documente literare (13 volume), directorul revistei „Convorbiri literare” (1939-1944), membru de onoare al Academiei Române (1936), decedat în 23. XI. 1953, în Bucureşti – , măcar din Enciclopedia Bucovinei (Emil Satco şi Alis Niculică, vol. II şi III, Suceava, 2018), dacă nu şi din Dicţionarul general al literaturii române, vol. III şi VI şi, mai apoi, un al doilea, încă mai hotărît, punând în dezbatere cele două… candidaturi într-un consiliul profesoral, dacă tot ne batem cu pumnu-n piepturile noastre de aramă că vieţuim, chiar în condiţii de austeritate, într-o ţară democratică.
Adică, fără a-i ştirbi cu nimic meritele prozatorului Norman Manea, ba chiar apreciindu-i cu vârf şi îndesat premonitoriul avertisment „Ascultaţi voi de peste oceane!”…„alături de pionierii sovietici”, să nu-l urgisim pe generosul cărturar bucovinean Ilie E. Torouţiu care a trăit şi a murit cu nădejdea că şi peste veac măcar una sau două cărţi îi vor fi cetite de şcolarii suceveni…
ION FILIPCIUC
Comentarii