Nu voi face pe politologul ca să vedeţi ce deştept sunt. Fireşte, mă interesează teoria, dar în materie de doctrine liberală şi conservatoare, de liberalism şi conservatorism, s-au pronunţat destui specialişti şi au făcut-o mult mai bine decât aş putea eu. Aşa că vă voi reaminti numai ce scrie în cărţi: liberalism – „Doctrină politică şi economică bazată pe ideea dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie şi acţiune, care proclamă principiul neintervenţiei statului în economie, existenţa economiei de piaţă etc.” Iar „Conservatorismul este o atitudine şi o filosofie social-politică care sprijină tradiţia, ierarhia şi instituţiile sociale vechi, opunându-se schimbărilor radicale.” Noul fiind privit cu circumspecţie, ca şi curentele moderne.
Aşadar, între liberalism şi conservatorism există o opoziţie totală, o antonimie perfectă şi naturală: liberalii sunt adepţii înnoirilor, vor mereu schimbări, modernizare, sincronizare cu civilizaţia şi cultura Occidentului (Eugen Lovinescu), instituţii bazate pe noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, iar cetăţenii să beneficieze de libertate deplină, de toate drepturile, inclusiv acela de liberă asociere, liberi să aibă opinii şi să le exprime, să circule unde vor, să-şi educe copiii după cele mai noi standarde şi tehnici… În timp ce conservatorii se cantonează în trecut, pe care adesea îl idealizează, orice schimbare instituţională trezind reacţii de reţinere şi chiar respingere.
N-aş fi intervenit în chestiunea doctrinelor politice, dacă vreo câţiva foşti lideri liberali cu un picior în PNL şi cu altul în PSD, lideri care pe vremuri se dădeau liberali vânjoşi, politicieni atotputernici, n-ar fi încercat să construiască o „aripă” liberal-conservatoare(!) în PNL care apoi să fuzioneze cu eşuatul PSD, pentru a rămâne la Putere.
Aripa, ca aripa, au mai fost aripi şi aripioare în PNL, dar din definiţiile date de ei mi-am dat seama că sunt pafarişti, gureşi analfabeţi politici, iar cariera jurnalistic-mediatică a unora dintre ei a fost numai o imagine publicitară, complet goală de conţinut. E suficient să ne amintim emisiunile moderate de Rareş Bogdan, aţos şi „tare în clanţă”, actualul teoretician al liber-conservatorismului – un fel de liber-schimbist caragialean. Nu l-a descoperit, nici vorbă, nici măcar pe E. Burke, singurul(?) care vorbea de „conservatorismul liberal”, de „individualismul conservator” şi „libertatea negativă”. Cele ce sunt totuşi altceva decât conceptul „liberal”.
Dar, evident că nu de ideologie s-au împiedicat liberalii cu fundul în două luntri ca să rupă o halcă din singurul partid istoric rămas în eşichierul politic, ci de refuzul colegilor, al cvasitotalităţii liberalilor adevăraţi de a se mai asocia vreodată cu PSD la guvernare.
Să fim totuşi drepţi: gestul celor 18 liberali pesedizaţi este unul lipsit de demnitate, fairplay şi colegialitate, însă e legal căci în România există libertatea deplină de asociere. Ceea ce supără spulberându-le cariera politică e altceva: minciuna, fenta, pidosnicia…, sub fracul liberal ascunzându-li-se surtucul ponosit pesedist, iar sub masca urgenţei unui guvern pentru România dăm de oportunismul lor funciar, de pofta imoral-ascunsă pentru un post în Executiv, indiferent alături de cine.
Cu această ocazie, am avut şansa descoperirii reţelelor ascunse din Justiţie, Alina Gorghiu fiind fostă ministră a Justiţiei în guvernul Ciolacu şi viceprim-ministru cu aceleaşi atribuţii în făcătura eşuată a lui Veştea. Ei, bine, reţelele astea s-au reactivat în câteva minute după excluderea „puciştilor” din PNL la ultimul Congres al partidului liberal. Aşa că hotărârile, inclusiv excluderile „trădătorilor” au fost anulate eins-zwei de Justiţia obedientă. Să nu ne mirăm dacă în continuare vor fi interzise toate partidele, Parlamentul, Guvernul, Preşedintele, iar tovarăşa Lia se va cocoţa pe jilţul de la Cotroceni în urma unei sentinţe a ICCJ. Democraţie la rupere!
Apropo de liberalism: Umanitatea, Uniunea Europeană, SUA, UK şi, de ce nu, România… sunt azi cele ce sunt graţie liberalismului, singurul care descătuşează energii umane fantastice, singurul creator autentic de bunăstare, civilizaţie şi cultură…
Comentarii