Erast Mandicevschi – o figură uitată a culturii şi dreptului din Bucovina (II)

În 1933, ziarul cernăuţean „Glasul Bucovinei” comentează, sub titlul „Corul plugarilor din Cosmin la Radio Bucureşti”, prestanţa corului de plugari din comuna Cosmin din Bucovina la radiodifuziunea română: „Numărul cel mai nou (271) al revistei «Radiofonia» ne surprindea cu fotografia corului acestuia, atât de apreciat, în frunte cu făuritorul şi animatorul său, păr. Eugen Jancovschi, anunţându-ne concertul lui la Radio, Duminică în 26 Noembrie, ora 17/5. Nu se putea ca noi acei de aice să nu urmărim această nouă izbândă a culturalităţii bucovinene. A fost negreşit o revelaţie, pentru multă lume românească. Audiţia sa început cu «lehova» de Vorobchevici, urmat de «Un cântec» de Mandicevschi, «În ochii tăi» de Constantin Şandru şi «Cântec scoţian» de Silcher. Apoi, scriitorul Al. Lascar-Moldovanu, care urma la rând ca să stea, ca în fiecare Duminică, aşa de frumos «De vorbă cu sătenii», şi-a arătat adânca mulţămire de a putea admira corul acesta de «ţărani sadea, dela coarnele plugului». În continuare am ascultat: «Mărire lui Dumnezeu» de Beethoven, «Lună nouă, stea vicleană» de Constantin Şandru, «Bujorelul» de Abt şi două compoziţii de Vasilescu: «Corăbiasca» şi «Din ciclul lui Iancu». Dacă astfel păr. Jancovschi a ţinut să facă propagandă şi pentru compozitorii bucovineni, am regretat lipsa lui Porumbescu, care evident se impunea să figureze în program şi pe care – de ce n-am spune-o sincer ? – l-am fi preferat lui Abt, lui Sichler şi îndeosebi lui Beethoven; căci muzica clasică este şi rămâne mai presus de puterile vrednicilor plugari dela Cosmin, încât executarea coralului acestuia a fost o intenţie, o nobilă ambiţie, dar n-a putut să fie o realizare. Aceasta ca directivă pentru viitor, fără nici un gând de a coborî meritul crainicilor «veselei grădine» şi al celui ce stă în fruntea lor.”

„Universul –1932”: Congresul Uniunii avocaţilor din România, care se încheie cu o conferinţă a juristului Erast Mandicevschi, aplaudată furtunos de delegaţii la congres: „Şedinţa de după masă. Problema impozitelor avocaţilor stârneşte discuţii aprinse. Cuvântul d-lor Gh. Petrovici, Naumescu, Toncescu, Dumitrescu, Antonescu ş.a. Conferinţa d-lui consilier Erast Mandicevschi. Joi după masă, la ora 4, au continuat desbaterile congresului avocaţilor în sala cea mare a prefecturii judeţului. A fost de faţă d. Mihai Popovici, ministrul justiţiei. Biroul congresului a fost compus după cum urmează: preşedinte C. L. Naumescu, vicepreşedinţi V. Toncescu, Gh. Petrovici, Alexandru Dragomir şi Demetriu Kiss; secretar general Grigore Dumitrescu; secretari Octavian Rusu, Victor Ancuşa, Emil Nicoară, Victor Tutelca, Aurel Cioceanu.

Impozitele Prodesionale a prezidat d. C. Naumescu, preşedintele Uniunii, care a dat cuvântul d-Iui Gh. Petrovici, vicepreşedintele Uniunii, care a desvoltat conferinţa sa despre impozitele profesionale. D-sa a arătat că avocaţii, cari colaborează la legiferarea finansară, totuşi sunt supuşi unor impozite excesive, cari sunt cele mai mari din toată Europa. Impozitul pe venitul profesional al intelectualilor este fundamental nedrept. Ţări cari au suferit şi ele mult în urma războiului, poate mai mult ca noi, ca Franţa, Italia, Belgia, au introdus de mult o modificare a impunerii liberilor profesionişti, în sensul că el este impus ca câştig dintr-o profesiune intelectuală, iar nu ca venit comercial. Congresul avocaţilor cere ca şi la noi să se introducă această noţiune a „câştigului”, care implică reducerea tuturor cheltuelilor pe cari le are avocatul în exerciţiul profesiunii sale, din venitul lui brut. Arată că în legislaţia financiară din cele trei ţări menţionate este precizat chiar în lege, ce este câştigul net impozabil al avocatului, care este mult mai just şi mai echitabil decât este în România. Mai mult chiar. În Franţa se deduc toate cheltuelile pe cari liberul profesionist le face pentru căutarea sănătăţii sale, sau a membrilor familiei sale. Ori la noi în baza legii din 1929 avocatul din România este impus la impozitul minimal, chiar dacă el nu a lucrat timp de un an întreg, fiind tot timpul bolnav. Este regretabil, că o asemenea lege sa putut vota de un parlament, care avea membri foarte mulţi avocaţi.

Este arbitrar şi nedrept în acelaş timp, că agenţii fiscului, adesea persoane foarte modeste să aibă dreptul a cere impunerea mai grea a avocaţilor pe motiv că cutare este „un avocat mare”, că el „are procese mari”, fără a se face nici o precizare, lăsând astfel pe avocat la discreţia unor organe fiscale adesea prea puţin pregătite pentru rolul lor. Dar la impozitul pe venit, care e mult mai mare decât în Franţa, Anglia sau Italia, se adaogă apoi venitul global, adiţionalele, venitul pe drumuri, cari ridică impozitul la aproape 20 la sută. Avocaţii cer ca cota de 8 la sută să se reducă la maximum 5 la sută. Impozitul să se aplice apoi nu la venit, ci la beneficii, cum s-a arătat. Să se admită a se scade din venit reducerea tuturor cheltuelilor profesionale, personale şi familiare. Căci azi am ajuns la situaţia imposibilă, ca avocatul să nu aibă dreptul de a cheltui pentru întreţinerea şi cultivarea copilului său. In situaţia de azi, nimeni nu s-a gândit, ce se întâmplă cu avocatul şi liberul profesionist, care nu a avut posibilitatea de a-şi face o avere. In caz de boală sau de bătrâneţe el ajunge pe drumuri, şi fiscul nu va avea milă de el. Face apel la d. ministru Mihai Popovici şi la avocaţii parlamentari, spre a găsi o soluţie echitabilă impunerii avocaţilor.

Conferinţa documentată a d-lui Gh. Petrovici a fost primită cu vii aplauze din partea congresiştilor. D. V. Toncescu, în numele parlamentarilor, declară că se vor depune stăruinţe pentru realizarea desideratelor d-lui Gh. Petrovici. D. avocat Liviu Ghetlezancluj arată că avocaţii tineri azi au o situaţie atât de tristă, încât abia vedem avocaţi tineri, cari să fi întemeiat familii. Este un fenomen foarte dureros şi în acelaş timp periculos pentru stat. Motivul este că statul nu se în-grijeşte de aceşti tineri. Situaţia se agravează prin faptul că universităţile dau generaţii noui şi tot mai numeroase de jurişti, iar statul nici aci nu s-a îngrijit ca să-i plaseze în diferite funcţiuni de stat, impunând pentru diferite funcţiuni absolvirea facultăţilor juridice. Cere Uniunii să facă tot posibilul pentru a asigura un trai mai omnc tinerei generaţii de avocaţi de azi şi de mâine.

1. avocat Gh. Pridie din Bucovina se declară şi el împotriva fiscalităţii excesive. În Bucovina avocaţii sunt impuşi atât de nedrept, şi atât de exagerat încă ar fi cazul ca Uniunea şi ministerul de justiţie să intervină, spre a împiedica distrugerea avocaţilor din Bucureşti.
2. Vasile Antonescu, decanul baroului Buzău, spune că discuţia în jurul probemei impozitelor profesionale este de o importanţă capitală pentru avocaţi. Impunerea avocaţilor în adevăr, ar trebui să se facă după alte criterii, decât se face azi. Avocatul nu are alte venituri, decât acelea ce rezultă din munca lui intelectuală. El are însă o seamă întreagă de diferite cheltueli de ordin profesional, personal şi familiar, cari azi nu sunt luate in seamă. Cu toate că avocaţii sunt o categorie socială atât de folositoare, cu toate că ei depun o muncă intensivă în tot timpul vieţii lor, ei ajung în sfârşit să fie înmormântaţi cu tarerul, ca nici o altă categorie de liber profesionist. Ori clasa avocaţilor nu merită tratamentul vitreg al cărui sfârşit este mizeria în care se sbate lumea avocaţilor.
3. C. Naumescu, preşedintele Uniunii, este de părere că impunerea actuală a avocaţilor este neumană şi din motivul, că avocatul îşi consumă capitalul său intelectual, fără nici o rentă, el plăteşte acelaş impozit, ca şi un rentier, care are capitaluri băneşti, cari trec asupra I succesorilor, ori capitalul intelectual al avocatului se consuI mă în întregime şi la moartea 1 lui nu mai rămâne nimic.

Conferinţa d-lui consilier Mandicevschi.

1. Erast Mandicevschi, consilier onorific al Curţii de casaţie a vorbit apoi despre problema registrelor funciare din România, în legătură cu sistemul nostru juridic. D-sa arată că în actuala aşezare social-economică, registrele funciare se impun în mod imperios. Sistemul registrelor funciare serveşte pe de o parte siguranţa dreptului, pe de altă parte drept bază de impunere dreaptă a proprietăţilor agricole, apoi are şi scopuri de apărare naţională şi culturale. În România nu avem un sistem de registre funciare propriu zis. Numai în Ardeal şi în Bucovina avem cadastrul organizat încă înainte de război. Dar şi aci, registrele funciare fiind neglijate în timpul războiului şi după război, lipsite de îndrumări date dela centru, aşa că in cazul că va mai continua desinteresul faţă de aceste registre funciare, în scurtă vreme ele vor deveni cu totul inutilizabile. Deaceea se impune în primul rând menţinerea în bună stare a registrelor funciare de cari dispunem, apoi extinderea lor şi în părţile ţării, în cari ele încă nu există. Lucrarea aceasta, spre a fi dusă la bun sfârşit ar costa vreo 5 miliarde de lei, sumă care deşi ar putea fi eşalonată pe mai mulţi ani, ar apăsa prea greu asupra bugetul ţării noastre. Registrele funciare au originea lor în secolul al 13-lea, în Cehoslovacia. Ideea lor a trecut de mult în dreptul civil austriac, apoi în dreptul maghiar, german, pentruca să atingă perfecţiunea în dreptul civil elveţian. În codul francez (codul Napoleon) nu există sistemul registrelor funciare. Codul civil al vechiului Regat care are la baza lui legislaţia franceză iarăşi nu cunoaşte acest sistem. Totuşi in interesul siguranţei de drept, spre a cunoaşte bogăţiile naţionale ce le constituiesc imobilele ţinute în evidenţă în registrul funciar, se impune ca şi în România să se instituie acest sistem atât de necesar. Conferenţiarul, în cursul conferinţei sale documentate, arată care este situaţia registrelor funciare din diferitele ţări din apus. Propune apoi un sistem de registre funciare bine studiat, în baza studiilor făcute de d-sa în străinătate. Conferinţa documentată a d-lui consilier Mandicevschi a fost primită cu aplauze unanime din partea avocaţilor congresişti. Seara a avut loc o masă comună a avocaţilor la restaurantul America. Vineri dimineaţă desbaterile congresului continuă.

„Monitorul Oficial” publică în 1940 lista de locuitori care au cerut înscrierea în listele de naţionalitate: „Primaria comunei Bahrineşti, judeţul Rădăuţi. Erast Mandicevschi, născut la 29 Septenbrie 1860, în comuna Băhrineşti, judeţul Rădăuţi. Constantin Broasca, născut, la 28 Martie 1884, în comuna Băhrineşti, judeţul Rădăuţi. Ilie Costiuc, născut la 20 August 1891, în comuna Văscăuţi pe Siret. Ioan Hrenciuc, născut la 31 August 1895, în comma Babrineşti, judeţul Rădăuţi. Anton Şmilevschi, născut la 22 Noembrie 1894, în cumuna Băhrinesti, judeţul Radăuţi”.

Din 2018, la Muzeul Istorico-Etnografic din cadrul Liceului Băhrineşti, există o sală dedicată familiei Mandicevschi. Această sală-muzeu, situată la parterul clădirii şcolii, aduce în atenţia vizitatorilor viaţa şi creaţia familiei Mandicevschi – compozitori, teoreticieni ai muzicii, preoţi, pedagogi, savanţi etc. Scopul muzeului este de a implica tânăra generaţie în studierea şi conservarea patrimoniului istoric şi cultural, oferind totodată oportunitatea de a cunoaşte viaţa şi creaţia legendară a familiei Mandicevschi, care a jucat un rol major în istoria cultural-educativă a Bucovinei. Muzeul este deschis atât elevilor, cât şi vizitatorilor, elevii din clasele VII-IX fiind ghizi care organizează excursii, concursuri şi întâlniri cu locuitorii în vârstă. Sarcinile principale ale muzeului sunt: implicarea tinerilor în activităţi etnografice, cercetare ştiinţifică, activităţi artistice şi protejarea naturii; formarea unei experienţe sociale bazate pe exemple din trecut; extinderea pregătirii generale şi profesionale a tinerilor prin activităţi extracurriculare; sprijinirea cadrelor didactice în adoptarea unor metode active de învăţare şi implicarea copiilor în conservarea şi utilizarea raţională a fondurilor muzeale.

Dr. VLADIMIR ACATRINI, preşedintele Fundaţiei de binefacere „Familia Mandicevschi” din Cernăuţi

Cvartetul fraţilor Mandicevschi: de la stânga la dreapta: Erast – Eusebie – Constantin – Gheorghe