Capitolul II – Struga – capitală mondială a poeziei
2 . Poeţi laureaţi ai marelui premiu Cununa de aur
Anul 1986
ALLEN GINSBERG (n. 03. 06. 1926, New Jersey – d. 05. 04. 1997, New York), SUA. Poet, prozator.
Irwin Allen Ginsberg este un poet american care s-a împotrivit militarismului, materialismului şi discriminării sexuale. În anul 1950, el a fost lider al generaţiei avangardei poetice americane. Poezia Howl este scrisă în această perioadă şi reflectă atitudinea sa critică faţă de capitalismul american.
Poezia sa este inspirată de versurile epice şi stilul liber al secolului al XIX-lea. Temele sunt politice, alături de care întâlnim evocarea experienţei sale erotice, precum şi spiritul adevărului existenţei de fiecare zi. Despre el se spune că a fost cel mai bun poet american al generaţiei sale, un fenomen literar aidoma unei forţe sociale.
Versurile lui sunt o istorie a psihologiei epocii contemporane lui, cu toate contradicţiile ce o caracterizează. Volumul de poezie Căderea Americii a câştigat Premiul Naţional de Carte în anul 1974. A fost premiat de Clubul Naţional de Artă cu medalia de aur, şi a fost primit în Academia Americană şi Institutul de Artă şi Litere în anul 1979. A fost finalist al Premiului Pulitzer în anul 1995 pentru cartea Cosmopolitan Greetings: Poems 1986-1992.
Înapoi din real
Calea fearată în San Jose
Mă întrebam dezorientat
în faţă fabricii de motorină
şi m-am aşezat pe o bancă
aproape de coliba de la intrare.
Floarea sta pe
autostrada asfaltată
– floare de teamă
Credeam – avea
o tulpină neagră casantă şi
corolă galbenă murdară
înţeapă precum coroana lui Iisus,
şi un bumbac murdar şi uscat
ca o perie folosită la bărbierit
care a stat sub garaj
cu anii.
Floare galbenă, galbenă şi
floare industrială,
floare tare, ţepoasă, urătă,
totuşi o floare,
cu o formă de Roză galbenă mare
în creierul tău !
Aceasta e floarea Lumii.
(Traducere din limbă engleză de Jadranka Angelovska)
Anul 1987
TADEUSZ RÓZEWICZ (n. 09. 10. 1921, Radomsko- 24 aprilie 2014 , Wroclaw), Polonia. Poet şi scriitor.
El face parte din prima generaţie de poeţi din Polonia devenită independentă în anul 1918. Poeziile lui din tinereţe au apărut în anul 1938. În al doilea Război Mondial, el împreună cu fratele său a luptat în armata poloneză. Fratele lui a murit în război, dar el a reuşit să supravieţuiască. După război, în anul 1960, avea deja douăsprezece volume de poezie. A scris şi cincisprezece piese de teatru, jucate cu mare succes. Este considerat unul dintre cei mai buni poeţi de după război şi cel mai novator dramaturg polonez.
Volumul Poezii noi a fost nominalizat la Premiul Naţional de Carte în 2008.
Câteva din creaţiile sale au fost traduse în limba germană de la Ilka Boll.
Iată mesajul lui când a aflat că i-a fost atribuită Cununa de aur: „Cu bucurie am primit vestea că eu sunt câştigătorul Cununii de aur, un premiu pe care l-au primit poeţi foarte mari din lumea aceasta. În anii trecuţi am mai participat la acest festival, şi, uite, acum, pot să mă întorc la prieteni vechi şi în ţara voastră minunată. Îmi pare bine că o să vă fiu musafir încă o dată la 19 august 1987” (
2011, p. 270).
Printre multe sarcini
Printre multe sarcini
foarte urgente
am uitat că
este şi necesar
să mor
uşurat
Eu am neglijat obligaţia aceasta
sau am împlinit-o
superficial
începând de mâine
totul se va schimba
O să încep să mor asiduu
cu înţelepciune optimistă
fără pierderea timpului.
(Traducere din limbă engleză de Jadranka Angelovska)
Anul 1988
DESANKA MAKSIMOVIC (n. 16. 05. 1898, Rabroviţa, Valievo – d. 11. 02. 1993, Belgrad), Serbia. Poetă.
Desanka Maksimovic a fost profesor de limba sârbă şi membru al Academiei de Artă şi Ştiinţă din Serbia. A terminat Facultatea de Filosofie la Belgrad.
Desanka Maksimovic, ca profesor de limba sârbă, s-a mutat foarte des dintr-un oraş în altul. În timpul celui de al doilea Război Mondial, când a auzit că soldaţii germani au tras într-o şcoală, a scris plină de indignare şi durere poezia Poveste sângeroasă, care a fost publicată doar după terminarea războiului. Versurile Desankăi Maksimovic vorbesc despre dragoste, dar şi despre patriotism, despre entuziasm şi tinereţe cu seriozitate şi sensibilitate. Se spune că limba sârba este cea mai frumoasă în poeziile lui Desanka Maksimovic. Din poeziile cele mai cunoscute menţionăm: Presimţire, Poezia primăverii, Avertisment, Pe furtună, Livada tăiată.
A călătorit mult prin Iugoslavia şi i-a încurajat pe mulţi poeţi tineri să-şi continue cu curaj activitatea creatoare.
A primit multe premii printre care: Premiul Vuk, Njegoš, AVNOJ. Şcoala generală din Brankovina, unde a învăţat poeta, îi poartă numele. În oraşul Valievo i-a fost ridicată o statuie. După moartea ei a fost iniţiată Fundaţia Desanka Maksimovic, care atribuie premii literare.
Teamă
Nu… să nu vii la mine ! Vreau să admir şi să iubesc ochii tăi de departe, de la mare distanţă.
Pentru, fericirea drăguţă până aştept –
când doar aluzia iese singură.
Nu… să nu vii la mine ! Este mai multă alură
în aşteptarea de teamă dulce, frică.
Doar când căutăm totul este pur;
Este mai frumos când presimţirea e aproape.
Nu… să nu vii la mine ! De ce, şi
pentru ce ?
Doar de departe toate stelele scânteie şi se bucură;
Doar de departe noi admirăm stelele.
Nu… să nu dau voie ochilor să vină mai aproape de mine.
(Traducere din limbă engleză de Jadranka Angelovska)
Anul 1989
THOMAS SHAPCOTT (n. 21. 03. 1935, Ipswich, Queensland), Australia. Poet, nuvelist, dramaturg, editor, autor de proză scurtă.
Thomas Wiliam Shapcott mult timp a fost învăţător. Are un frate geamăn, născut cu o zi înaintea lui. A terminat Facultatea de artă la Universitatea din Queensland.
Prima lui dorinţă a fost să fie compozitor, dar a realizat că a făcut un plagiat neintenţionat după o compoziţie a lui Ernest Bloch şi a renunţat, făcând contabilitate 27 de ani.
A fost timp de şase ani director al Consiliului Australian de Literatură, director executiv al Consiliului Naţional de Carte (1991-1997) şi profesor de creative writing la Universitatea din Adelaide.
Shapcott a scris cincisprezece volume de poezie şi şase nuvele. A fost laureat al multor premii literare. Lucrări: Selecţie Poeme (1978), Poftiţi (1983), Cuburi de Călătorie (1987).
Încă o primăvară
Soare pe scaunul ferestrei, zgomot de zboruri
Încă o primăvară.
Cu greu privesc
Soare pe scaunul ferestrei, zgomotul de zboruri lovesc geamul rigid. Încă o primăvară. Cu greu privesc prin geamul mai tare ce este afară –
am recunoscut lumină, formă şi culoare adevărate, suficiente pentru a cuprinde, sezonul tangibil şi întămplările.
Sticla nu se va sparge; nu se află deschidere.
După ce s-a terminat furia, fiecare insectă moare.
Vară e mâine. Prin sticla ascunsă o lovitură mai mare, lumină imperisabilă.
Cuşca mea strânsă mă întoarce ’napoi.
Dar cine va uita astfel de promisiuni? Încă o dată.
Efortul trebuie să forţeze vreo recompensă. Din nou.
Lasă-mă să cânt: chiar şi sunetul zborurilor defineşte primăvara.
(Traducere din limbă engleză de Jadranka Angelovska)
JADRANKA ANGELOVSKA, Macedonia de Nord
Comentarii