Aş avea o întrebare pentru cei încântaţi de extremism: cu ce vă „fericesc” cei care „dau cu parul”? Ce vă încântă în mesajul lor? Frustrarea, supărarea pentru nereuşite în viaţa cotidiană, lupta fără speranţă cu birocraţia nătângă şi şefi mitocani sau perspective de viitor sumbre vă sunt rezolvate de cei cu gură mare şi idei gen „revoluţie de mahala sau de galerie sportivă”? Categoric NU! Şi, atunci, de ce consideraţi că cei fără nicio idee în plan economic, social, administrativ, cultural etc., dar puşi „să dărâme tot” (din fericire doar verbal!) sunt o soluţie pentru dumneavoastră? Am primit răspunsuri, indirecte, din care rezultă satisfacţia că „măcar le-o spune de la obraz” şi „m-am răcorit când am auzit cum i-a făcut”… O satisfacţie minoră cu care omul simplu (foarte „simplu”!) se mulţumeşte pe moment. Şi, prin votul său, doreşte să permită celor fără scrupule şi cu tupeu maxim să se manifeste pe scena politică. Se simt reprezentaţi şi spun ceea ce ei nu îndrăznesc să afirme în public!
În marea majoritate a cazurilor extremismul este „dirijat”, organizat şi se manifestă ca promovarea în marketing promoţional. „Ştiinţa de a vinde” (marketing comercial!) se manifestă ca „ştiinţa de a prosti” (marketing politic!) şi este pusă în aplicare de specialişti înalt calificaţi şi în baza unor studii de piaţă (politică!). Tâmpeniile care sunt debitate de liderii extremişti nu sunt creaţia gândirii acestora (năucă sau ticăloasă!), ci provin în urma analizei mercenarilor politici care transmit electoratului apropiat mesajele pe care vrea să le audă. Situaţia este evidentă sub acest aspect, chiar dacă privim numai zonele de manifestare ale extremismului. În primul rând, adepţii soluţiilor „radicale” sunt eurosceptici, anti-NATO şi resping colaborările interstatale, ajungând chiar la „putinism”. În al doilea rând, „supăraţii” resping orice acţiune a autorităţilor, considerând că va genera furt; consideră că realizările locale şi naţionale sunt zero (chiar şi în faţa evidenţelor, cum sunt construcţiile de autostrăzi!), invocă patriotismul (în realitate naţionalism xenofob dus la maxim!) şi consideră intelectualitatea, care are opinii total diferite, ca fiind vândută „străinilor” (doar din Vest!) şi manipulată de „agenturili”, pe care Ceauşescu le invoca când, în construcţia socialismului, se înregistrau „pe lângă lipsuri şi neajunsuri”. În al treilea rând, cei cu idei „radicale” nu oferă soluţii decât celebra deja „punere a mâinilor pe pari” sau pe topoare, cum se exprima un politician local, iar dacă vor ajunge la putere (sper că NU!) vor vedea atunci ce măsuri vor lua şi cu cine le vor pune în practică! Nu au timp acum! Pentru ei nu este o problemă dacă sunt „miştocăriţi” (şi oferă motive permanent!), pentru că adepţii sau racolaţii îi „iubesc necondiţionat” până la apariţia altei formaţiuni politice cu mesaje şi mai dure!
Extremismul este într-un „marş” european şi planetar (SUA în principal!) atât pe plan ideologic (extrema stângă sau dreaptă), al promovării drepturilor minorităţilor (etnice, religioase, sexuale etc.), dar şi a manifestărilor politice, prin partide care au câştigat mult în audienţa electorală. Eu consider că au ajuns la maximul posibil! Apare întrebarea firească legată de finanţarea acestor mişcări sau partide apărute din neant şi, ca regulă, dispărute după un mandat parlamentar. Cine „pune banul” (sume imense) şi cine sunt beneficiarii externi şi interni? Pe plan extern beneficiarii sunt statele autoritare (dictaturile), care vor să împiedice dezvoltarea democratică a naţiunilor! La intern, pe lângă naivii cu drept de vot (şi atât…) profită şi cei fără scrupule din politică.
Menţinerea extremismului în „parametrii” actuali (deja foarte mari) este absolut necesară pentru viitor! Şi contracararea lui presupune ca intelectualii cu prestigiu „să-şi murdărească mâinile”, intrând într-o polemică cu cei „dungiţi”! Dar şi aplicându-se legea!
DAN STRUTINSCHI
PS Grigore Moisil: „Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil”! Just!! În politică îl favorizează, zic eu…
Comentarii