Vă mai amintiţi bancul (dinainte de ’89) cu miliţienii şi pădurarii? Finalul suna cam aşa: „pădurarul este domn între tufe, iar miliţianul este tufă între domni”. Or şi în vremurile actuale mai întâlnim tufe bine instalate (pile) pe după birouri, ghişee etc. Mă contrazice cineva?
Mentalitatea, comportamentul, vechile tare moştenite, se mai întâlnesc – sporadic, ce-i drept. Zic, mai rar, de frica de a nu rămâne fără pâine după ordonanţa „Trenuleţul”. Apropo de ordonanţă: de când s-a anulat o pereche de trenuri Suceava – Putna şi retur, mijlocul de deplasare pe care te poţi baza este o societate de transport foarte cunoscută şi apreciată, cu renume câştigat în timp. Autocare curate, bine dotate, confortabile, te duc la destinaţie. Nici autocarele BTT-ului/ ONT-ului, din vremurile de mult apuse, nu erau atât de bine echipate, nu aveau acest grad de confort.
Conducători auto „şcoliţi”, cu practică în Occident, drăguţi, foarte amabili, găsind soluţii pentru rezolvarea unor probleme ale călătorilor mai în vârstă / vulnerabili. Adevăraţi domni!
Chiar dacă ai uitat să-ţi iei pilula antistres, nici că mai ai nevoie. Vorba dulce mult aduce… binecunoscutul proverb întâlnit şi într-o întâmplare memorabilă relatată de Andrei Pleşu, referitoare tot la un mijloc de transport, protagonist fiind Constantin Noica – despre care am citit recent.
Este o plăcere să călătoreşti cu domnii Cristi (Suceava – Rădăuţi) şi Pavel (Rădăuţi – Putna)!
Ei, dar te mai întâmpină şi tufe. Parcă ar fi dejunat un kilogram de lămâi fără zahăr, cu trompa lui Eustachio înfundată, răspunsuri în doi peri sau cu jumătate de gură…
Însă cea mai stringentă problemă este legătura între curse, cât şi transbordarea în Rădăuţi – staţionări diferite. Trebuie să traversezi oraşul şi de multe ori apuci să vezi doar spatele autobuzului în mişcare, dacă nu mai practici atletismul… şi, când mai ai şi bagaje, înghiţi un pumn de pilule… Păcat de notorietatea de care se bucură societatea respectivă, nu numai la nivel naţional.
MARINA VICOVEANU
Comentarii