Vreau să vorbesc, astăzi, despre veşnicii nemulţumiţi, rolul lor în societate (pentru că au un rol) şi dacă este bine să ne alăturăm lor. Nu este recomandat să ne alăturăm „corului” nemulţumiţilor, pentru că ei nu „cântă în cor”! Fiecare este „supărat” pe persoană fizică (iar amintesc o maximă marca Vanghelie) şi este dificil de a avea multe nemulţumiri concrete comune. Mai mult, în popor se spune că „nemulţumitului i se ia darul”! Dacă „darul” este politica actuală şi reprezentanţii săi, ar fi un câştig major dacă l-am pierde, zic eu! Personal îi prefer pe aceşti „supăraţi” pe toţi şi toate, dacă îi compar cu mulţumiţii care acceptă entuziaşti realitatea cotidiană, nu critică nimic şi nu au dorinţe legitime de „mai bine”! Greşesc? Posibil!… Dar despre imensa masă a celor „fericiţi fără cauză”, vizibilă, voi vorbi altă dată…
Am remarcat că supăraţii îşi caută permanent motive ale nemulţumirilor. Trebuie să recunosc că şi iluştrii noştri demnitari îi ajută prin declaraţii nătângi (adică neinspirate, conform corectitudinii politice!) sau acţiuni care îmbină, în mod aberant, inutilul cu păgubosul. Nu este necesar să vă dau şi exemple. Frustrarea este punctul comun al tuturor nemulţumirilor şi este dată, în primul rând, de eşecuri personale, reuşitele celor fără merite ce determină invidie şi sentimentul acut al excluderii sociale (real şi, din păcate, prea des manifestat în societate). Cauzele individuale ale „supărării pe viaţă” sunt diferite de la om la om şi se manifestă mai puternic sau mai slab (hard sau soft, ca să fiu în ton cu exprimările zilei!), în funcţie de psihologia fiecăruia. După modul de manifestare putem, fără a avea o pregătire de specialitate, să-i recunoaştem şi să ne „poziţionăm”, ca să folosesc un termen la modă. În primul rând, cei nemulţumiţi nu au un motiv clar în momentul manifestării supărării ci, mai des, o situaţie generală şi vagă. Iar pentru corectarea acelei realităţi au „soluţii proprii” şi consideră rezolvările actuale nişte manifestări ale idioţeniei sau ticăloşiei. Chiar împreună! Sunt de remarcat şi prin faptul că în orice discuţie (socializare!) au păreri diferite, contra tuturor (inclusiv contra evidenţei de necontestat), încât au primit în folclorul românesc eticheta de „Gică contra”! Sunt atraşi (dependenţi) de teorii conspiraţioniste, suspectează acţiunile pozitive şi, în favoarea tuturor, de masca unor intenţii malefice şi antiromâneşti etc. Am asistat la delirul unor personaje, cum că dezvoltarea Autostrăzii şi Moldovei este DOAR în interesul NATO şi al Ocultei mondiale! Mare-i grădina… Îşi motivează, pe de altă parte, atitudinea prin faptul că sunt patrioţi (în unele cazuri te întrebi care „patrie” servesc!), s-au angajat în lupta pentru dezvăluirea hoţiilor (toţi fură!!), vor să corecteze poziţiile reprezentanţilor României în lume (inclusiv prin modificarea statutelor UE sau NATO) şi nu recunosc alţi deţinători ai adevărului „adevărat” decât ei Sunt salvatorii „neamului bun” în lupta cu „neamul prost”, care a acaparat butoanele puterii! Cum trebuie să reacţionăm, după mine? Să-i ascultăm, pentru că pot avea şi un rol pozitiv în societate, prin evidenţierea deficienţelor, chiar dacă o fac hiperbolizant! Să-i ascultăm şi să ne bucurăm de umorul involuntar pe care îl răspândesc. Cu cât râdem mai des, cu atât mai bine… Nu cred că trebuie să ne ferim de contactul, periodic, cu nemulţumiţii, decât dacă sunt organizaţi într-un partid, spre exemplu, şi vor să ne „smulgă” votul. Trebuie aceptaţi ca o „pată de culoare” în cenuşiul cotidian şi un subiect savuros de bârfă la cârciumă. Probabil vă întrebaţi din ce motiv am scris despre supăraţii societăţii. Simplu! Pentru că există şi, astfel, merită şi ei menţionaţi într-un articol. Să scriu doar de demnitari? Nu, ajunge!!!
DAN STRUTINSCHI
Comentarii