Codreanu (Mihai). „Vara lui 1900, sonetistul ieşean a petrecut-o la Paris. Locuia într-o cameră minusculă, într-o clădire unde altădată fuseseră grajduri, la capătul liniei de tramvai. Se trezea dimineaţa, bea două pahare de apă, îşi îmbrăca singurul costum pe care-l avea, se pieptăna în ciobul de oglindă prins cu sfoară de uşă şi ieşea prin oraş. Se plimba toată dimineaţa şi fuma. La prânz, mânca singur la o tavernă de lângă Moulin Rouge, apoi se aşeza într-un parc şi citea. (…) Primul lucru pe care l-a făcut când a ajuns a doua oară la Paris a fost să se oprească la bordel. Jumătate de bani i-a lăsat aici pentru o negresă rubicondă căreia, într-un exces de entuziasm, i-a citit prima parte a traducerii sale din Cyrano de Bergerac – şi chiar dacă româna nu părea s-o impresioneze prea mult, el a fost încântat: era prima dată când citea cuiva, cu voce tare versiunea sa.” (Dan Coman)
Consiliere. M-am dus la psihiatru şi i-am povestit: Doctore, în fiecare dimineaţă când mă uit în oglindă, mă apucă brusc o senzaţie cumplită de vomă. Ce crezi că am? Mi-a răspuns: Nu ştiu, dar cu vederea stai impecabil!
Dentist. I-am spus dentistului meu că mi s-au îngălbenit dinţii. Sfatul lui a fost să-i asortez cu o cravată maro…
Gentleman. „Un gentleman este pur şi simplu… un afemeiat răbdător.” (Lana Turner)
Opţiuni. – Ce faci, Iţic, mănânci în ziua în care toţi evreii postesc? – Uite ce e: eu nu fur, nu mint, nu iau dobândă, nu umblu după femei, dar nici nu postesc. – Prost mai eşti! Nu e mai simplu să nu mănânci o zi?
Permisie. Bulă, soldat, trimite acasă un pachet în care erau o grenadă şi o scurtă notiţă: Nevastă, dacă tragi de cuiul ăsta, primesc învoire o săptămână!
Pofte. „Viaţa-i frumoasă, iar Brillat-Savarin, care ne-a fost baci, ne-a învăţat trei lucruri memorabile: 1) soarta naţiunilor atârnă de felul în care se hrănesc; 2) cei care fac indigestie ori se-mbată, nu se pricep nici la mâncare, nici la băutură; 3) masa este singurul loc unde nimeni nu se plictiseşte în primul ceas de şedere…” (Bogdan Ulmu)
Real. „Iubirea e un lucru ideal, căsnicia, un lucru real: o confuzie între ce e real şi ce e ideal nu rămâne niciodată nepedepsită.” (Goethe)
Recrutare (după ocuparea Bucovinei de sovietici). Câtă tristeţe, dramă, ascunsă delicat, sub cuvinte… Citiţi (e un text cules în 1975 de la Ursuleac Tănase, 78 de ani, din Hliboca, reg. Cernăuţi, şi publicat, evident, după 1990): „L-a-ntâi mai recruţii pleacă, / Merg părinţii să-i petreacă… / Dar pe mine, n-are cine – / Mama-i moartă de trei zile / Tata-i bătrân… şi nu poate / Că-l întreabă (ruşii – n.a.) şi-l socoate / Am un frate, da-i departe… / Nici scrisoarea nu-i răzbate. / Frunzuliţă de secară, / Hai, mândruţo, pân la gară / Şi mă-i petrece deseară. / Să vezi trenul cum ne cară. / Trenişor cu roate-nalte, / Nu ne depărta, departe / Nu mă duce-n altă ţară, / Unde-i pâinea mai amară. / Nu-i amară de pelin. / Da-i amară de străin. / Acolo, nu ştiu pe nime. / Numa’ arma-i lângă mine…” P.S. Nimic de adăugat.
Sinceritate. El: – Mă iubeşti? Ea: – O, cum să nu! Îţi simt lipsa şi când eşti lângă mine, iubitule!
Sonetul LVII. (Being your slave, what should I do but tend?) „Fiindu-ţi sclav, ce pot decât s-aştept / Să-ţi umpli timpul după bunul plac? / N-am timpul preţios cum să-l petrec / Nici rost, până nu-mi spui tu ce să fac. / Nici n-o să mustru ora nesfârşită / Când, rege-al meu, stau ceasul să-l păzesc, / Nici la amărăciunea-mi infinită / Când servul tu-l alungi, nu mă gândesc. / Nici n-am să-ntreb cu mintea mea geloasă / Pe unde eşti, ce-afaceri îţi permiţi, / Ca sclav, nici nu gândesc, decât îmi pasă / Pe alţii cât îi faci de fericiţi. / Atât de proastă-i dragostea, încât / Orice-ai să faci, nu voi gândi urât.” (William Shakespeare, trad. Adrian Vasiliu)
Stalin. Un ziarist întreabă: – Bade, cu cine vei vota la următoarele alegeri? – Păi… aş vota cu comuniştii! – Da de ce? – Iaca, pe vremuri vechi or venit liberalii şi ne-or zis că ne fac pod. Vezi vreo urmă de pod? – Nu – Apoi or venit ţărăniştii şi or zis că ne fac moară. Vezi vreo moară? – Nu. – Ei, când or venit comuniştii, pe vremea lui Stalin, or zis că ne iau tot. Şi ne-or luat. Ăia oameni de cuvânt!
Vegan. Un moş şi o babă, soţ şi soţie, mor într-un accident şi ajung în Rai. Acolo îngerul de serviciu îi duce pe o plajă plină de palmieri, cu o casă de lemn, şi le spune: – Acum tot ce aveţi de făcut in Rai este să staţi aici şi să vă bucuraţi de toate. Moşul se întoarce către babă şi îi zice: – Vezi ce proastă ai fost? Puteam să fim aici de 10 ani dar, nu…, tu voiai, musai, să mâncăm sănătos!!!
Comentarii