XXXV. Deceniul anchetelor poliţieneşti
IV . – Cernăuţi – 1899 – Adagiu (2)
Eusebie Antonovici a fost la gară „fiindcă aştepta pe cumnatul său, care urma să sosească cu trenul accelerat. Cum acesta n-a sosit, a luat-o înspre direcţia tramvaiului, pentru a se întoarce în oraş. Auzind însă zgomot, s-a întors în vestibulul gării, unde a aflat că s-a demonstrat împotriva mitropolitului Arcadie şi că Em. Sluşanschi a fost arestat”. (Deci n-a făcut nimic deosebit, dar noi ştim că avea antecedente: în 1898, după serata de la Vatra-Dornei, pe când era vicepreşedinte al Junimii, „aranjează pe dealul Mestecăneştilor o păruială cu un birjar evreu, iar în Câmpulung o demonstraţie cu tricolorul românesc. Zboară depeşele între prefectul din Câmpulung, baronul Wolfhart, şi guvernul din Cernăuţi. Lui Dragoş Bumbac, ca preşedinte, îi succede [= reuşeşte] să muşamalizeze chestiunea în public şi în plenul Junimii. În acel timp, Junimea era ameninţată cu dizolvarea” – ne spune Arcadie Dugan-Opaiţ în Albumul Mare al societăţilor…).
Dionisie Voronca a declarat că „se afla în gară pentru a aştepta o rudă care urma să sosească din Iaşi” (probabil fratele său Ambrosie Voronca, odată ce soţia acestuia, Aglaia, n. Grigoreanu, decedase în martie 1896, la 39 de ani. În testamentul acestuia, din septembrie 1900, într-o listă de invitaţi la înmormântare, alături de cunoscutul frate Zaharia, Dionisie figurează ca „pensionar”).
În aceeaşi relatare, bazată pe documente, a lui Teodor Balan, din care am extras şi toate cele de mai sus, aflăm că „Mihai Teliman, a ţinut să plaseze, cu prilejul audierii sale, câteva glume sarcastice. Dânsul refuză să facă declaraţii la Primărie, găsind-o incompetentă. Refuzul îl justifică după cum urmează: Fiindcă şi deoarece în faţa instanţelor politice se pot spune minciuni, nu este nimerit ca şi dânsul să facă uz de acest privilegiu. Conştient de slăbiciunea, ca şi de forţa sa, nici el, nici tineretul român nu se vor lăsa intimidaţi de manopere. De aceea refuză de tot hotărât şi absolut să facă depoziţii”.
Apoteotic ni se pare şi răspunsul aceluiaşi Teliman, care, după ce neagă că a luat parte la demonstraţie (ca şi ceilalţi, de altfel) şi acuză că instrucţia s-a făcut într-un mod defectuos, pronunţă: „După părerea mea, nu există nicio ordonanţă după care aş putea fi silit să induc motivele întâmplătoarei mele prezenţe într-un anumit loc. Gara este un local public şi nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru faptul că s-a găsit în el. Chiar dacă ar fi avut cunoştinţă de demonstraţie, nu poate fi pedepsit, fiindcă cunoştinţa unui lucru încă nu constituie o vină. Că a strigat Pereat la spatele lui Deseanu? Dar la spatele lui Deseanu se găsea o mare mulţime”.
Adrian Popovici-Deseanu intră în detalii semnificative: „Există momente subiective şi obiective din care s-ar putea deduce completa lui nevinovăţie. Dar ce folos, ele au fost desconsiderate. Ar fi trebuit să se considere enervarea notorie ce domneşte în rândurile românilor şi tulburarea sufletească în care se află de un timp încoace studenţimea română, apoi tinereţea şi integritatea celora care au participat la demonstraţie. Articolul de lege aplicat lui se referă la vagabonzi, persoane suspecte, elemente obscure sau la femeile de stradă. Dacă cineva, în entuziasmul său tineresc, se serveşte de cuvinte obişnuite în viaţa studenţească, el prin aceasta încă n-a devenit element periculos ordinii publice”.
Atitudinea lui Deseanu, care a fost şi expulzat din Bucovina, merită puţină introspecţie – dar într-un alt episod.
*
Ne place să încheiem cu zâmbetul pe buze: „La 22 aprilie, Emilian Sluşanschi a înaintat o reclamaţie împotriva detectivului Nathan Löbl, care l-a tratat prost, maltratându-l şi insultându-l. Löbl l-a apostrofat cu cuvintele: Voi nu sunteţi studenţi. Voi sunteţi nişte vagabonzi. Löbl i-a aplicat o palmă şi a încercat să-l lovească cu bastonul. După un ceas, Löbl a apărut cerând iertare. N-a ştiut că Sluşanschi e român. Dacă ar fi ştiut că e român, l-ar fi tratat mai bine, fiindcă şi el, Löbl, este român! A promis că va aranja diferendul la un pahar de bere. S-a dat curs reclamaţiei lui Em. Sluşanschi şi detectivul Nathan Löbl a fost dat în judecată. Dar, în urma depoziţiei funcţionarului de la primărie Iosef Widman, care a declarat că Sluşanschi n-a fost nici îmbrâncit, nici pălmuit, Löbl a fost achitat”.
Şi iată cum, în mijlocul paharelor de bere, detectivul „român” şi inculpatul se trezesc de aceeaşi parte a baricadei!
Comentarii