Ashley n-a fost Boris

…Ploile anunţate recent ca teribile au cam trecut, toamna continuă. Trasând o linie imaginară după tot ce s-a zis de către unii şi alţii, după tot ce a fost şi n-a fost, ţara a suflat liniştită: potop n-a fost! Cică Ashley nu fu (ca) Boris (şi nici Boris nu fu pe la noi), cică, de fapt, n-ar fi fost vorba despre cicloane, ci doar de fronturi atmosferice. De aia ţara s-a împărţit…, de fapt rămânând împărţită, aşa cum ni se arată şi cu alte ocazii. Acum, după ce a trecut ce n-a prea fost, destui fac glume (…tot românul s-a născut şi poet, şi umorist – aici înscriindu-se şi semnatarul acestor rânduleţe), destui mulţumesc Cerului că a fost milos după ce n-a fost chiar aşa de milos în urmă cu două săptămâni, alţi destui sunt de părere că autorităţile, surprinse / absente anterior, ar fi comis acum „infracţiunea” de exces de zel, spre a (se) „recupera” în ochii poporului, spre a da semnale de cod oranj spre ruj (spre a se da cu ruj?!) că totuşi există, că totuşi funcţionează, că toate sunt relativ în regulă (numai cu natura să nu te pui!). Şi unde mai… pui că nici presa n-ar fi avut alte subiecte tari de weekend, aşa că Ashley a devenit foarte bun spre a ţine consumatorii în priză.

Ca o eventuală urmare, rămân povestea / fabula / basmul simfonic despre un Petrică şi despre un lup. Despre care Inteligenţa Artificială (am numit-o cu majuscule ca instanţă secretă şi suspectă care ar vrea să ne domine) zice cum că, la bază fiind fabulă (cu autor neştiut, nerecuperat), ar fi devenit de mai toţi cunoscută datorită lui Serghei Prokofiev. Care, precizez, n-a lucrat la Ministerul Ploilor. Serghei, nu Boris. Nici Ashley.