> L.D. CLEMENT
Zicea un vechi basm cum că un împărat ajunse pe mâinile unor şarlatani care se dădeau drept mari ţesători & croitori. Şi uite că aceştia i-au promis că-i fac nişte nemaivăzute haine foarte scumpe, să i se ducă vestea împăratului. Când i-au fost puse pe trup în faţa oglinzii, el a tăcut mâlc, deşi oglinda îl arăta doar în maiou şi izmănuţe. Iar când se prezentă astfel costumat în faţa poporului, făcându-i adânci plecăciuni oamenii gândiră că în halul acela chiar nu-l mai văzuseră pe împărat. Aplaudară şi strigară ei ca la circ, iar împăratul deveni şi mai convins că e (de) bine. Numai un copil strecurat prin mulţime, insuficient educat, îşi scoase degetul din nas ca să-l indice râzând pe împăratul, cum umblă el în miezul zilei prin târg cu izmenele la vedere, insuficient epilat pe picere. Cică băiatul ăla indisciplinat fu urechit de taică-său (ceea ce azi e mai mult decât impardonabil) şi pus să-şi ţină fleanca. Precum tot poporul tre’ să facă mereu, ca să nu-i fie rău. Cel puţin într-o teorie… Căci mult mai pe urmă, veni ziua în care un dascăl de mare şcoală, neaflând corespunzătoare la purtat în al său grandirop – altfel nu se ştie nici azi de ce! – decât nişte straie de cocoană, s-a etalat cu ele în public… Văzându-l, oamenii cei cuminţi tăcură mâlc. Însă până la urmă tot s-au găsit în cetate oarece clevetitori care să(-i) spună cum că nu s-ar cădea ori că nu i-ar şade bine. Astfel că de-atunci împărăţia riscă a se rupe nu în două bucăţi, ci în tot felul de petice. Unii mai departe tac (convinşi că liniştea-i de aur), alţii au înmulţit tabăra arătătorilor cu degetul, iar alţii, apreciind dăscăliţa (că-i deşteaptă foc!), se-nmulţesc pe zi ce trece, acuzându-i pe ăilalţi că nu-s în rând cu moda, n-au simţ estetic şi nici comportament etic. Pe lângă toţi aceştia se-aud (şoptesc, murmură, strigă etc.) diverşi care propun de-acum pene la pălărie, cristale pentru sandale, mărgele şi brăţări pentru gâtul, respectiv braţele (şi picioarele!) dumitale. Descinzând din iatac în dressingul lui, nici împăratul demodatului basm nu mai ştie cum să procedeze, cum să se poarte cu artă ca facă poporului pe plac: să ţină pe sine maioul alb din atlaz ori să-şi pună o simpatică bustieră turcoaz?
Comentarii