Oameni cu stare, fără de stare

…Până acum, destui s-au făcut curioşi (nu doar din presă sau din societate civilă de regulă vizibilă în aşa chestii) să afle cum se prezintă nişte prezidenţiabili înainte de a se alinia ei, oficial, la linia de start. Ca oameni de rând, cei curioşi au privit în declaraţii ce ar avea respectivii cam asemenea lor: nişte case (poate cu gândul la actualul, care va fi avut mai multe în calitate de profesor eventual dătător de meditaţii), nişte lefuri, nişte terenuri, nişte maşini etc. Uite că, deocamdată, aflară că unul n-are automobil, căci se lasă dus de cel de serviciu; ori că alţii au, însă din cele vechi (vai, să nu li se ridice cumva din parcare, pe motiv că-s demult neumblate şi cu pneurile dezumflate!). Ori că altul nici casă n-are (spre a se înţelege, nici garsonieră în Bucureşti, nici vilă pe Valea Prahovei ori la Mamaia, nimic), dar fără să fie pe drumuri. Ori că alţii au credite… aşa cum li se cade persoanelor curajoase care învârt în lumea asta şi oarece afaceri: spune-mi cât de dator eşti, ca să înţeleg cât tupeu ai! Oricum, dacă e să le tragem câte-o linie de bilanţ fiecăruia în parte şi tuturor în general, nişte noi, oameni simpli, putem răsufla uşuraţi ajungând la concluzia simplă că nu se doresc ei şefi de ţară ca să facă avere din asta. Nu. Doar să ne ogoim cu gândul că – faţă de noi, nevrednicii – sunt nişte persoane cât se poate de bine, fără de stare, energice şi dedicate, care vor să ne aibă pe viitor grija.