Îmi amintesc de anii 1951-1956 când, copil fiind, am crescut printre fotbaliştii de la Spartac şi Flamura Roşie, clubul sportiv Prodaliment Burdujeni (Abatorul Burdujeni). În perioada respectivă, Prodaliment era cea mai mare unitate din regiune; aici se sacrificau 1.500 de porci sau 300 de taurine zilnic.
Din colbul trecerii vremurilor mă străduiesc să derulez pelicula amintirilor. Au trecut 70 de ani de atunci…
Pionul in jurul căruia s-a construit Spartac şi mai apoi Flamura Roşie Burdujeni a fost antrenorul maghiar de fotbal Ghiuri Baci. Acesta a venit la Suceava însoţit de alţi doi fotbalişti de naţionalitate maghiară, Gheti şi Comaromi, ambii extrem de talentaţi. Fotbaliştii serveau masa la cantina abatorului şi dormeau în clubul unităţii. După Ghiuri Baci a venit antrenor la Spartac Burdujeni Warzaru.
În Ţara de Sus, fotbalul avea o mare audienţă de public, exista o adevărată efervescenţă a publicului.
În 1951, pentru un meci la Săveni, echipa de fotbal a Spartacului a fost transportată cu un camion Molotov. Îl avea ca vedetă pe Niculică, un jucător mai corpolent, posesorul unui şut foarte puternic. În prima repriza, Niculică le-a marcat două goluri. În repriza a doua spectatorii de la Săveni strigau: ţineţi-l pe Butelie, tineţi-l pe Butelie…
În 1952 Niculică a plecat la Arad, unde a urmat cursurile Facultăţii de Medicină Veterinară. L-am avut coleg de serviciu pe dr. Niculică în 1993.
În luna ianuarie 1953, într-o zi foarte geroasă, s-a prezentat la directorul Prodaliment un cetăţean care s-a recomandat fratele celebrului fotbalist Ozon, solicitând că doreşte să joace în echipa Spartac. Directorul întreprinderii l-a chemat pe antrenorul Ghiuri Baci, rugându-l să se ocupe de el pentru a-l integra în echipă. În primăvara lunii martie, când încep antrenamentele, să-l verifice. Surpriza a fost că fratele marelui fotbalist nu a putut prelua mingea – luft şi total afon în materie de fotbal. Salariaţii unităţii au fost dezamăgiţi, iar el a luat-o la fugă pe portiţa dinspre Gara Burdujeni. Paznicii au încercat să-l oprească, dar directorul întreprinderii, Bilius Mandache, le-a spus: lăsaţi-l să plece! Fuga e ruşinoasă, dar sănătoasă!
Dintre fotbaliştii din acea perioadă îi pot enumara pe Ghiuri Baci şi Warzaru – antrenori; Ungureanu – portar, Istrate – portar, Gheti – fundaş, a urmat medicina la Cluj, Burlacu (Lica) – fundaş, Comaromi – mijlocaş, a urmat medicina la Cluj, Bentzi – fundaş, Spineanu – fundaş central, Dobrescu – fundaş central, Cosireanu – mijlocaş, Cocones – mijlocaş, Niculică – aripa dreapta, a urmat medicina veterinară la Arad, Ardeleanu – inter, Sterpu – inter, Bucur – centru atacant, Filipescu – mijlocaş, Matei – mijlocaş, Vechiu – aripa stânga (picior de argint), Mici Pone – mijlocaş (1.55 m).
În anul 1973 am trăit emoţiile unei mari surprize. M-a vizitat fostul fotbalist Ardeleanu, cel mai bun jucător al Spartacului. Am rememorat momentul în care Ardeleanu a pariat cu un coechiper că va juca mingea pe cap de 500 ori. Şi bineînţeles că a şi câştigat pariul! Apoi tot el mi-a adus aminte de un meci jucat la Ploieşti în campionatul diviziei B din anii 1953-1954, când a preluat mingea şi jucând-o de câteva ori numai cu capul, a ajuns în careul advers…
Spiritul jucătorilor din acele vremuri călătoreşte acum în Coroana Argintie de Stele. Cântecul inimii mele se stinge încet, încet… mă apropii de finalul unei vieţi frumoase, plină de amintiri plăcute şi mă bucură gândul că nu fabulez, mă voi întâlni în Viaa de Dincolo cu cei care mi-au fost atât de dragi, părinii, prietenii care au dispărut şi cu fotbaliştii de la Spartac Burdujeni. (dr. MIRCEA BILIUS, medic primar veterinar, diplomat în psihopedagogie specială)
Comentarii