Îndată va intra în ultimul an de mandat şi nu reuşesc să găsesc un analist politic serios care să emită o judecată de valoare raţională asupra actualului preşedinte, asupra activităţii acestuia în fruntea României. De vină sunt puţinele sale atribuţii constituţionale: preşedintele nu mai este „conducătorul iubit“ dinainte de ’89, ba nu mai e nici măcar „sărac şi cinstitul“ Ion Iliescu, care sub o formă ori alta făcea el însuşi totul, ci împarte puterea cu celelalte instituţii ale democraţiei, Parlament, Guvern, Justiţie, lui revenindu-i activitatea de promulgare a legilor trecute prin cele două camere ale parlamentului, numirea unui membru al partidului câştigător al alegerilor să alcătuiască guvernul, e preşedintele CSAT, cel ce are în subordine Armata, ministerele de forţă şi reprezentă România în relaţiile cu alte state, cu UE şi NATO, promulgă tratatele internaţionale încheiate de guvern.
Respectând datele Constituţiei şi fiind un om educat, Klaus Iohannis nu se putea duce la guvern să-i strângă cu uşa pe miniştrii de Finanţe şi ai Muncii să crească pensiile şi salariile, nici să-i ia de gât pe corupţi şi hoţi ca să lichideze fenomenul dispariţiei banilor publici, nici să-i aresteze pe judecătorii, pe justiţiarii care dau alte sentinţe decât cele aşteptate de criticii săi, nici să-i dea un cap în gură înăcritului Karl Nehammer că nu ne vrea în Schengen…
Discursurile împotrivă-i au început în campaniile electorale şi le-au continuat câţiva din foştii politicieni şi intelectuali anticomunişti după martie 2014 când l-a însărcinat pe pesedistul Victor Ponta cu alcătuirea guvernului, ca şi cum altcineva în locul său ar fi putut proceda altfel. Tot răul vine din faptul că n-a reuşit să desfiinţeze PSD cum se aşteptau USR, unii ţărănişti care au uitat ce e aceea democraţie şi câţiva liberali care „au dat dosul“ precum Ludovic Orban şi alţi rataţi politici din cauza deciziilor eronate.
Criticii vocali şi contestatarii din spaţiul public vin din zona susţinătorilor, a mediilor favorabile lui Ion Iliescu şi lui Traian Băsescu, iar în ultima vreme dinspre USR şi multele Antene voiculesciene, Realitatea-Plus şi România TV care degajează terenul mediatic pentru Marcel Ciolacu – PSD, după ce au reuşit să-i compromită pe Mircea Geoană şi Gabriela Firea, iar din partea presei şi a mediilor video-audio Ion Cristoiu, Marius Tucă, Cornel Nistorescu, Cristian Pantazi, Doru Buşcu şi actorii Marius Manole rămas pe dinafară, că talent…, Mihai Mălaimare, solistul Tudor Chirilă, unii dintre ei exprimându-se fără menajamente şi chiar injurios: „cel mai prost preşedinte al României… un călător în străinătate“). Mai sunt şi alţii, iar politicieni şi partide dornici de notorietate nu lipsesc.
Merită spus că după revoluţia din 1989 emanaţii nu beneficiau de nici un fel de credit din partea liderilor occidentali, motiv pentru care CPUN în frunte cu Ion Iliescu şi Silviu Brucan s-au îndreptat spre ruşi, iniţiind şi parafând un tratat ruşinos de prietenie cu URSS şi Mihail Gorbaciov, tratat reînnoit de Ion Iliescu şi Vladimir Putin în 2001, valabil şi azi!
Klaus Iohannis e primul preşedinte al României aflat pe picior de egalitate cu ceilalţi lideri ai UE şi NATO: are o mulţime de iniţiative legate de emanciparea şi admiterea în UE a Republicii Moldova precum rezolvarea problemelor energetice şi dirijarea ajutoarelor economice, de rezolvare a transportului de cereale ucrainene şi de aprovizionare cu cele necesare războiului, reuşind mult mai multe lucruri decât ar fi anticipat detractorii săi.
În ţară, însă, piatra de moară o constituie Justiţia, acaparată de centre de putere pentru menţinerea statu-quo-ului câştigat prin eforturile Curţii Supreme de Justiţie şi ale Curţii Constituţionale, cea mai conservatoare instituţie, favorabile mereu infractorilor cu gulere albe, de la care nu se poate nicidecum recupera nimic din jaful bugetelor publice. S-a ajuns la o situaţie imposibilă în orice stat de drept: veniturile justiţiarilor sunt de sute de ori mai mari decât ale salariaţilor obişnuiţi şi nu pot fi reduse sub nicio formă! Iniţiativă după iniţiativă, toate împotmolite ca într-un blestem. Un jaf naţional făcut prin legi!
Comentarii