Am în faţă o carte complexă şi tulburătoare ce ne aminteşte de altele similare ca temă precum Viaţa ca o pradă, Povestea vieţii mele, Privind viaţa, Lumea prin care am trecut, Timpul trăirii, Timpul mărturisirii. Aminteşte de multe, dar este unică şi autentică. Roman? Povestire autobiografică? Jurnal? Carte de memorii? Solilocviu? Confesiune? Document? Carte de dezvoltare personală? De toate la un loc. Un mozaic de fapte şi trăiri surprinse cu luciditate, detaşare, simplitate şi înţelepciune. O pledoarie pentru viaţa trăită plenar la cele mai înalte cote.
Aproape până la jumătatea lecturării, La pas cu viaţa, editura LiteraGraf, 2023, mi se părea uscată, lipsită de tectonică sufletească, haotică şi banală. Fluxul povestirii Rodicăi Lupu însă m-a cucerit pe parcurs şi m-a convins că orice viaţă de om poate începe de mai multe ori. Am descoperit paliere preţioase într-o arcă a amintirilor şi a retrăirilor axată pe o continuă nevoie de regăsire. O impresie caldă de simplitate trăită sub semnul onestităţii, o confesiune lucidă şi neiertătoare. O călătorie spre sine care pare a avea ca motto „geografului îi stă bine cu drumul” iar „geografia este o ştiinţă a tuturor ştiinţelor”.
Dibace, autoarea ne atrage într-un subtil joc intelectual pornind de la pretextul rotunjirii vârstei: 60 de ani în 60 de zile. Nu Cinci săptămâni în balon şi nici Ocolul Pământului în 80 de zile, ci borne de orientare pornind de la naştere – 29 august 1960 – şi până la ambiţiosul calendar al celor 60 de zile ale cursei de scriere a cărţii (1 iulie – 29 august 2020) urmată de tipărire şi lansare. Şi, în continuare, la pas cu viaţa până la nedoritul dar legicul „final de final”.
Staţionez pe nişa principală comună nouă, amândurora. Cea a clasei de elevi şi a unor activităţi didactice puse sub însemnul „Ce am făcut în viaţă, ce lăsăm în urmă, ce luăm cu noi în veşnicie şi pentru veşnicie”. Munca profesoarei de geografie la Baraolt, Baia şi Braşov, în clasă şi în activitatea extraşcolară, la olimpiade, concursuri, proiecte de mediu, proiecte internaţionale („O şcoală deschisă spre Europa de mâine”), programul Eco-Schools, antrenarea elevilor în Cartea recordurilor cu „Mesaje pentru Terra”, excursii, drumeţii şi chiar cercetare ştiinţifică. Elevii, familia ei, cărora „le duce dorul”. „O echipă fantastică! Mi-a dăruit un premiu. Cel mai frumos din activitatea didactică… Aţi rămas în inima mea ca cei mai bravi elevi!”
Şi nu pot să nu staţionez şi pe o altă nişă: cea a formării profesionale. Pentru că Rodica vrea creştere în cunoştinţe de calitate, trece cu brio gradele didactice şi aspiră la mai mult. Iat-o masterandă şi autoarea lucrării de disertaţie despre „Apele minerale lăsate în paragină”. Iat-o în frumoasa „nebunie” pornind „la drum cu juma’ de secol în spate” cercetând „Apele minerale din judeţul Braşov”. Admiraţie şi preţuire.
Şi încă un palier privitor la dimensiunea psihologică. Citez aleatoriu din formulele de înţelepciune şi cultivare a voinţei: „Fii prezentă în prezentul tău! Prezentul este viaţă; Perfecţiunea nu poate fi atinsă dar Respectul de sine te îndeamnă s-o cauţi; Întrebări simple, răspunsuri complicate; Timpul meu. Timpul sunt Eu. Eu sunt Timpul pentru Timp; A fi TU pentru EI. Atunci vor fi şi EI pentru TINE; Mereu am privit înainte gândind că dacă vreau, pot; Nu finalul, ci lupta; Un nou început; Un alt început; Ia-ţi o marjă de plus/minus”.
Şi autodefinire ca o personalitate creativă, dinamică, luptătoare, imprevizibilă, impresionabilă, incomodă, gata pentru un alt război „contând nu războiul, ci lupta”, drastică şi dură, activă, lucidă şi neiertătoare, dilematică (O pălărie prea mare?), dinamică, cu umor.
„De reţinut! Nimic nu este IMPOSIBIL! Atunci când îţi doreşti, REUŞEŞTI. Dar să VREI! Nu e nimic de neînvins! Cred cu tărie asta! Şi până la urmă şi lupta poate fi frumoasă!… Deci, LUPTĂ. LUPTĂ-Te cu viaţa. Nu-mai luptând vei CUNOAŞTE”.
Ating în treacăt un alt palier care ar putea fi punct de plecare spre o altă carte cu dimensiuni psihologice: Oituz şi drumul spre mănăstirea Oituz. „Cel mai lung şi greu drum!”
Şi o întrebare privitoare la intuiţie şi premoniţie specifică zodiei Fecioarei. De ce ai venit spre mine fără să mă cunoşti? Intuiţie? Premoniţie?
Dar „Semne bune viaţa are!” Şi adaugi: „Am trăit. Nu regret”. Iar eu nu regret că am citit o carte „la pas cu viaţa” şi cu Rodica Luca.
Comentarii