Am purtat cu mine mereu un citat din Maurice Blanchot: „Se pare că aflăm ceva despre artă atunci când simţim ce-ar vrea să spună cuvântul solitudine”. Cine suntem? Ce vrem ? Încotro ne îndreptăm? Sunt întrebări pe care mi le-am pus de zeci de ori, urcând treptele în patrulaterul istoric al municipiului Rădăuţi. În urmă cu doi ani, odată cu alegerea noului Consiliu Director al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (SCLRB), am început demersurile pentru renovarea sediului situat în patrulaterul istoric din Piaţa Unirii 67.
În luna mai a anului 2023, lucrările au fost finalizate, astfel încât am început să reorganizăm fondul documentar moştenit de la reactivarea SCLRB, în anul 1990, fond documentar care a fost transferat de mai multe ori şi care a însemnat şi înseamnă o permanentă provocare pentru cei care l-au gestionat cândva sau îl gestionează în prezent.
În sfârşit, fondul documentar a fost aranjat într-un spaţiu dotat cu mobilier modern, nou, fără de cusur. Însă acest fond documentar se dovedeşte a fi capricios, pentru că mereu îşi ascunde sensurile, oferindu-ne periodic surprize, revelaţii, punându-ne în situaţia de a descifra coduri secrete, dacă ar fi să facem trimitere doar la fondul Bucevschi, donaţia doctorului Ştefan Bucevschi, născut la 17 aprilie 1920, în Sadagura, jud. Cernăuţi, decedat la 26 aprilie 1999, în Bârlad, al cărui bunic era văr primar cu pictorul Epaminonda Bucevschi. Acest fond documentar este aur pur, zece străzi suspendate, în Bucovina, nu ar echivala cu fondul Bucevschi. Podurile oricum se prăbuşesc, cărţile vin cu răspunsuri: Cine suntem, ce vrem, încotro ne îndreptăm…
Aş putea spune că interesul nu e trezit de numărul de volume, ci de importanţa cărţilor rare. Aşa că în nebunia aceasta cotidiană, în care sensurile sunt răsturnate, în care lumea e deja transferată în spaţiul virtual, sus, la etaj, în patrulaterul istoric, se conturează o lume aparte, încărcată de emoţii. Un spaţiu unic, racordat la eternitate. Cărţile sunt vii şi mărturisesc ce au însemnat August Nibio, Nicu Dracinschi, George Tofan, Leca Morariu, Ion Roşca, Mircea Streinul, Iulian Vesper, Constantin Loghin, E. Ar. Zaharia, Simion Reli, Ilie Torouţiu, Mihai Horodnic, Mihai Teliman, T. Cristureanu, Dimitrie Dan, George Drumur, Gabriel Rotică – fireşte exemplificarea este aleatorie. Ar trebui să adaug şi imposibilitatea de a efectua cursiv un inventar al cărţilor existente, deoarece există mereu provocarea de a le deschide, de a citi. Deschizi „Foiletoanele” lui Teliman, carte apărută în anul 1906, la Editura Şcoala Română din Suceava. Iată emoţia:
„Eram tânăr – scrie sireteanu Mihai Teliman – „nici 20 de primăveri, atunci visam de un noroc vag, mare, grozav, precum cuvântul ce-l exprimă. Credeam că sunt osia lumii, că în jurul meu evenimentele rotesc ca subordonatele planete în jurul stabilului soare. Eram fericit pentru că eram tânăr. Fruntea o purtam cu sumeţia tinereţii, mândria florii, nechibzuirea vlăstarei care nu ştie că vin şi brumi. Eram tânăr. Aveam conştiinţă naţională? Nu, inimă numai. Crescut sub influenţe diametral opuse geniului românesc, îmi rămase numai amintirile casei părinteşti. Două, trei cuvinte, rostite la plecarea mea de către mama,care cu lacrimi în ochi îmi zicea: «Du-te cu Dumnezeu şi învaţă a trăi între străini, iar dacă ursita bună te va părăsi, vino la pieptul sterp al mamei tale, c-atunci izvoare întregi vor curge ca din stânca lovită de Moise»”.
Deţinem numeroase cărţi rare, asupra cărora m-am oprit cu nostalgie, durere, bucurie, veşnice sentimente contradictorii, m-am oprit în amiezile toride, alături de mai tânărul Gabriel Ioan Chiraş, cu care am descoperit colecţia revistei „Iconar”, rătăcită de două decenii, socotită pierdută, periodic al cărui prim număr a fost tipărit la Rădăuţi, în anul 1935. Este singura bibliotecă din ţară care deţine colecţia completă a revistei „Iconar”, contaminându-ne astfel, cum ar spune criticul literar Mircea A. Diaconu, „de o efervescenţă creatoare şi un spirit inaugural”.
„Junimea literară”, „Calendarul Glasul Bucovinei”, „Revista Bucovinei”,„Viaţa Bucovinei”, „Familia Noastră”, „Călăuza oficială a lunii Cernăuţilor”, „Calendarul Cîmpulungului” sunt alte titluri excepţionale care fac parte din fondul documentar al SCLRB. Colecţia de periodice în limba română coboară în timp până la data de 17/29 septembrie 1897, zi în care apărea, la Cernăuţi, nr. 34 al ziarului „Patria”, organ al Partidului Naţional Radical din Bucovina, redactor responsabil fiind Dimitrie Bucevschi, iar editor responsabil, dr. Emilian Criclevici. Reamintesc, Dimitrie Bucevschi a făcut parte din comitetul de conducere al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, fiind născut în 1858, Ilişeşti, districtul Suceava – a murit în ianuarie 1948, la Bucureşti). De fiecare dată când am descoperit un nume, i-am căutat şi piatra de mormânt, încercând astfel să reconstruiesc acea punte niciodată în pericol de prăbuşire. Cum ar fi preotul Atanasie Gherman, înmormântat în 1916, la Rădăuţi, colaborator al revistei „Patria”. Rămâne de văzut cine va înţelege secretul bibliotecii noastre, care sunt tinerii dornici să se întrebe cine am fost, ce am vrut, încotro ne-am îndreptat.
Şi, nu-i aşa? – avea dreptate Maurice Blachot – „aflăm ceva despre artă doar când simţim cuvântul solitudine.
Comentarii