Oarece oportunităţi de sezon

Vai, şi sunt destule persoane care n-au destule parale pentru un trai la limită, cel puţin la limita lor, iar când te prind ţi se plâng despre asta…, de-ţi vine să le plângi de milă şi să-ncerci, după cum îţi cer, mai pe faţă, mai pe dos, să le ajuţi cumva. Vai, şi printre ele destule dintre cele cu şcoală puţină, cu meserie puţină etc., mai mult fără decât cu. Teoretic, dar numai teoretic, sunt şi pentru acestea nişte oportunităţi, cel puţin sezoniere. Încă din partea a doua a verii (…cu perspectivă până ce dă frigul cel de dincolo de brume), s-a vorbit şi în zona noastră despre fermieri în stare să acorde până la 250 lei pe ziua de muncă (iar, de la caz la caz, plus cafeluţe, tutun, un meniu al zilei comandat la un restaurant din apropiere, poate şi-un rachiu). Dar pentru oameni în stare, pentru truditori zi-lumină care realmente se bagă la treabă cu hărnicia lor sezonieră. Şi pare-se că nu-s chiar mulţi aceştia. Pe de altă parte, pentru doamne mai ales, pe grupurile de socializare ale sucevenilor, mereu sunt fel de fel de slujbuliţe pe ceas ori zi, de ex. plătite cu 25 lei/h treburile mai uşurele (şters praf, spălat scări, apăsat buton maşină de spălat), iar 50 lei/h cele mai complicate (călcat rufe, spălat ferestre). Vaaai, ooof, câtă muncă!!! (Am notat aceste rânduri şi înspre susţinerea unei doamne care, după întâlniri repetate într-un părculeţ în care se odihneşte adesea până o va lua şi pe ea frigul, aflând c-aş fi un oarece director de ceva/ pe undeva, m-a rugat să intervin – că ea ştie că precis se poate, iar dacă, străduindu-mă un piculeţ, mi-aş pune mintea/capul (… – să-i fac iubitul şofer de 4 ceasuri/zi, nu mai mult, la un şef bugetar, ceva. Şi cu rugămintea că poate să-i găsesc şi ei „ceva”, având în vedere că natura n-o lasă a se trezi limpede înainte de ceasul 8 al zilei, iar la ceasul 14 este – oricum – deja foarte ostenită.)