Evanghelia de astăzi ne aduce în prim plan o înşiruire de neamuri, o genealogie pe linie descendentă de la Dreptul Iosif, Logodnicul Fecioarei Maria şi până la Adam, strămoşul neamului omenesc. Aparent, un text biblic fără prea multe învăţături morale, fără evocarea unei minuni, fără cuvinte care să schimbe imediat parcursul unei vieţi. Cu toate acestea, într-o încercare de aprofundare a ei, genealogia de faţă descoperă sensuri adânci, cu implicaţii semnificative.
Înţelegem, mai întâi, că Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat, născut din veci din Dumnezeu Tatăl, Se face Om adevărat, născut, după firea omenească, de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria (Lc. 1, 35), într-o seminţie a poporului ales. Nu e lipsit de importanţă. Prin Întrupare, Dumnezeu vine în maximă apropiere de noi, ne învaţă, grăindu-ne direct cuvântul Său şi suntem răscumpăraţi. S-a făcut Om, asemenea nouă, afară de păcat, fără să înceteze să fie Dumnezeu adevărat. Această genealogie este un posibil răspuns ce poate fi dat celor care, încă din zorii creştinismului, au negat realitatea Întrupării; şi nu au fost puţini. E încă o amintire a faptului că toţi suntem fraţi, născuţi din aceiaşi protopărinţi şi că, prin Hristos Domnul, adevărata noastră patrie este în cer. E un un posibil argument împotriva celor care consideră Scriptura o născocire pur omenească, dovedind că ea nu este fără suport istoric, ci este o carte sfântă, incontestabilă şi care înveşniceşte istoria. Iar şirul sensurilor ar putea continua.
Dar, nu în ultimul rând, această înşiruire de neamuri este o mărturie a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi. El, Dumnezeu fiind, nu S-a dezis de noi, chiar dacă între cei amintiţi în genealogie sunt şi oameni păcătoşi, cu care, în mod firesc, te-ai ruşina. Şi, dacă Dumnezeu nu S-a depărtat de cei neascultători, ci ne-a iubit pe toţi şi ne-a răscumpărat, se cade ca şi noi să ne iubim unii pe alţii! Şi am putea începe cu ce e mai uşor: să-i iubim pe cei de lângă noi, căci „dacă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (I Tim. 5, 8).
Arhid. Bogdan HRIŞCĂ
Comentarii