Numai de dragul teoriei echilibrului

Cu răbdarea, treci şi marea, se citează cu înţelegere, iar deseori cu resemnare, din înţelepciunea populară. De săptămâna viitoare, pentru o bună bucată de timp – care coincide şi cu perioada concediilor – Suceava va arăta ca un imens şantier. În bună tradiţie, cu nelipsita amânare, capitala de judeţ va fi terenul lucrărilor de reparare a arterei principale, de la intrarea dinspre Fălticeni la ieşirea înspre Botoşani. Inevitabil, toate acestea vor pricinui disconfort, atât pietonilor, călătorilor cu transportul electric în comun, cât şi conducătorilor auto. Dar nici măcar nu a început deranjul, că s-au şi ivit cârcotaşii de serviciu, cei pe care nimic nu-i va mulţumi vreodată.

 Pe reţele de socializare, aceştia îşi dau deja proba indignării, împroşcând cu imprecaţii în toate părţile. Ei sunt mereu atotştiutorii, cei care nu contenesc să împartă lumii sfaturi despre ce şi mai ales cum trebuie făcut. Tot aceştia se declară lezaţi în sensibilitatea lor de urbani, de trăitori doar în puf a întregii vieţi. Gingaşi cum sunt, nici vorbă să suporte zgomotul picamerelor ori praful ridicat de utilajele de decopertat carosabilul. Nu sunt singurii, chiar şi unii dintre jurnalişti le dau apă la moară, înfierând, la rându-le, firmele de construcţii. Este adevărat, există şi constructori nărăviţi, dedaţi la mânării, iar unii muncitori – meşteri la tras mâţa de coadă. Însă, fără a le căuta scuze, abia la faţa locului, atât aceştia, precum şi autorităţile responsabile, ajung să dea cu capul de pragul de sus. Apar nelipsitele întârzieri, incidentele neprevăzute, iar nimic nu mai merge şnur, aşa cum se conta la început. Din fericire – aşa, numai şi de dragul teoriei echilibrului – există şi oameni cu picioarele pe pământ… Persoane ponderate, conştiente că lucrul durabil obligă la perseverenţă şi pentru care sacrificiul de acum poate însemna binele de mai târziu.