Motive

În contextul în care (deşi…, deşi…) numeroşi medici „refuză să lucreze în sistemul de sănătate” din ţară, luând ei calea Occidentului, o recentă cercetare efectuată de Colegiul Medicilor din România indică principalele motive ale „exodului”: condiţiile de muncă, lipsa respectului, salarizarea. Aşadar, să-i înţelegem. Au investit minte, efort şi parale, dorindu-şi să presteze (în folosul pacienţilor) în condiţii de Bucureşti, Tg. Mureş, Cluj-Napoca, Iaşi, însă e imposibil să încapă cu toţii acolo. Iar în teritoriu…, condiţiile sunt altele, şi lefurile, şi respectul. Cu privire la ultimul aspect din listă, neavând detalii din cercetarea respectivă, suntem nevoiţi să dăm cu presupusa. Căci respectul poate intra în discuţie şi în ce priveşte relaţia cu statul în general şi administraţiile locale (dacă e cazul) în particular, inclusiv la nivel de condiţii de muncă, şi de salarizare, şi de ofertă de locuinţe etc.; şi în ce priveşte relaţia cu pacienţii (de la bună ziua, la plic?!); şi în relaţia cu o comunitate. Să nu uităm că, într-o zodie în care se vorbeşte intens despre „pensii speciale” (şi alte condiţii speciale), medicii, cadrele medicale în general, până la infirmier, deşi prestează activităţi de certă utilitate publică, la vârful acesteia, sunt consideraţi oficial cam ca nişte pălmaşi oarecare, ca mine, ca tine. În context, să nu se piardă din vedere nici că, după atâtea investiţii personale concrete (inclusiv cele la nivel de speranţă, de vis), necesităţile lor nu-s, pe termen scurt şi de perspectivă, asemenea unui oarecare. Am reţinut din rezultatele cercetării şi că 34% dintre medici sunt deja frânţi, copleşiţi de niveluri înalte şi foarte înalte de oboseală; informaţie ce poate face vorbire şi de condiţii (lipsa de personal), şi de dispoziţia lor la efort, de a pune osul (căci să nu uităm că dintre ei sunt unii care prestează şi la stat, şi la clinica privată, şi la cabinetul propriu). Ce-i de făcut? Complicat de zis. Noi, cei de rând, ajungând la nevoie, ne punem boala şi viaţa – cu tot respectul – în ştiinţa şi mâinile lor. Că avem motive…