Identitate (şi) pre versuri tocmită

> L.D. CLEMENT

Dacă unii dintre noi am cugetat la prima zi de primăvară astronomică ca fiind şi zi a poeziei, iată că mi l-am amintit din nou pe cel care a fost Dimitrie Barilă/Dosoftei mitropolitul Moldovei (n. 1624, lângă Suceava – d. 1693, lângă Liov, pe-atunci în Polonia), prelat şi cărturar socotit, zic că pe drept cuvânt, întâiul poet în limba cea românească. Când mă gândesc la el, mă încearcă mereu, ca sucevean, un fior cel puţin întru profunda identitate a locului, aşa cum mă străbate imaginându-mi că înainte cu nişte veacuri Suceava a fost, într-o clipă a existenţei sale, pe cale a avea prima universitate de pe tărâmurile româneşti (cu temelii puse la cam jumătate de veac după cea de la Praga), şcoală legată de numele domnitorului Alexandru cel Bun şi de al prelatului-cărturar Grigore Ţamblac. Nu la multă vreme istorică după scrisorile pre limbă română tocmite de ardeleanul Neacşu şi moldoveanul Cocrişel, tălmăcirea psalmilor izbutită de Dosoftei ne rămâne o pilduitoare dovadă nu doar despre vorbirea limbii române, ci şi despre putinţa ei de mlădiere spre a comunica tot ce era mai de preţ şi profund, pentru oameni care ştiau să citească ori, mai ales, să asculte învăţătura. Nişte oarecare inşi anonimi, vechi şi cuminţi de pe la noi. „Ferice de omul care n-a merge / În sfatul celor fără de lege / Iar cu răii nu va sta-n cărare, / Nici a şedea-n scaun de pierzare. / Căruia voia lui va fi tot cu Domnul…” – cam aşa tălmăcea poetul Dosoftei primele rânduri din Psalmul I.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI