Un pic de primăvară

…Că vine primăvara, se trezeşte lumea şi-n satul nostru. Care a mai plecat, care a mai plecat de tot, care a venit/revenit, mai nimeni. Mda, au mai rămas dintre vârstnici, ei să se vadă ori să fie văzuţi, care pe la porţi, care măsurând drumurile în bote, care păşind sprijiniţi în biciclete. Cei tineri şi energici care nu s-au dus, rar sunt de văzut: se urcă din zori în maşini spre a se întoarce pe întuneric, ei ştiu de pe unde. Aşa că linişte mare. Nu muget de vacă, nu guiţat de purcel, abia dacă se mai aud nişte găini. Şi câinii, că au sosit unii noi, te-aşteaptă pe la capete de drum şi răspântii să te-mprieteneşti cu ei. Flămânzi nu-s, că se hrănesc cu ce găsesc lepădat prin şanţuri, însă apă dacă le dai se astâmpără din lătrat şi dau din coadă. Dar ziceam de vacă şi de purcel… În aşa privinţă, cele câteva chioşcuri universale sunt foarte bine aprovizionate: lapte acru din Polonia, lapte dulce din Cehia, cărniţă trasă în ţiplă din UE, n-are importanţă, că la gust şi miros e la fel, e la fel de umedă şi sărată. Doar să guşti un pic, să-ţi treacă pofta, pe urmă bei apă plată de la pompa proprie. Urzicile au ieşit frumos. Şi leurda, pentru cine se-ncumetă a se duce la pădure.

Dar zic babele şi moşnegii că poa’ să pună totuşi un strat de ceapă acolo, măcar să se ţină în formă. Că de rentat nu mai rentează, au chibzuit bine la asta. Însă la chioşc încă nu bagă. De-ar aduce şi nişte morcovi, usturoi ar fi ceva. Timpul trece. Las’ că după Paşte vin şi te strigă la poartă: pătlăgele nu vrei? Zât!!! Motanul ăsta de unde-o fi apărut? S-au înmulţit şi ăştia. Dacă ar fi ceva concret beneficiu de pe urma lor, n-ar mai fi rău în lume! Zât, zât!, du-te la chioşc, că acolo au lapte şi parizer!