Partea plină

Sunt unii care, potrivit unei ştiri pe care v-am livrat-o săptămâna trecută, au socotit la aproape fix că „românii” au să cumpere între 1 şi 8 ale lunii flori de peste 32 de milioane de euro pentru „românce”, estimarea în discuţie având în vedere că (cel puţin) la urban „măcar” jumătate dintre domnişoare (+ 18) şi doamne (s-ar înţelege că inclusiv doamne având copii şi doamne având nepoţi şi strănepoţi) vor primi „măcar” un buchet de flori la preţ socotit mediu de 70 de lei. Deci nu (doar) oarece ghiocei şi zambile la preţ – socotindu-l mediu – de sub 10-20, ci buchete cum se cade, cu flori scumpe, care să justifice ce este de justificat în arealul temporal care deja perspectivă comercială ni se indică drept „Luna Femeii”. Cercetarea în cauză deja aduce în discuţie că încep a fi daţi la o parte oarecare/oarecum vânzătorii stradali, cei care vând trandafirii, garoafele, freziile şi lalelele ca pe legume în pieţele agroalimentare, adică fără bon, spre evidenţierea în piaţă a firmelor ferme de profil – unde s-a trecut demult de la florăreasă la floristă – care, da, trimit buchetul cu bon plus bacşiş. Mda, asta va fi fiind partea plină a paharului, surâzătoare, înspre care frumos ar fi să privim. Partea ailaltă, nu de ignorat, e că juma’ dintre domnişoarele şi doamnele de la târg – cel puţin potrivit acelui calcul din pix şi din taste – n-ar primi, acolo, o floricică evidenţiabilă statistic, din pix ori din taste. Dar măcar unele dintre ele să capete, mereu, afecţiune din cea incomensurabilă… Plus o zambilă cu lacrimă de rouă.