Tradiţii & mode

Şi azi, şi mai ieri, doar puţintei sunt/au fost cei care să ştie ce au scris – bunăoară despre 1 martie şi mărţişor – etnologii, folcloriştii s.a. Însă dacă cineva se întreabă despre un aşa subiect, pe de o parte îşi dă răspunsuri potrivit informaţiilor şi obişnuinţelor ştiute de (la) bunici şi părinţi, pe de alta se raportează la cele cotidiene, printre care cele masiv colportate şi uniformizate de mass-media (de la formele… tradiţionale, la cele noi). Într-o idee, este suficient să cauţi a-ţi aminti ce spuneau scriitorii clasicizaţi, în urmă cu mai bine de un veac, despre începutul de primăvară, ca să pricepi că ritualurile legate de mărţişor erau pe atunci mai curând tainice, în sfera familiei; că, printre altele, mărţişoarele se confecţionau în casă, nu erau de cumpărat. Însă de-atunci situaţia s-a modificat şi o putem constata fiecare, în felul nostru. Probabil că neschimbată a rămas bucuria întâmpinării întru profundă speranţă a primăverii, ca anotimp al renaşterii şi înnoirii. Şi să nu uităm că debutul primăverii calendaristice se face cu ziua dedicată Sf. Cuv. M. Evdochia (98-117), care s-a jerfit pentru credinţa ei şi care, pare-se, treptat, în imaginarul trăitorilor de la nord de Dunăre, a îmbătrânit în tot felul de poveşti, devenind Baba Dochia şi chiar mamă a acestui Dragobete în ultimele decenii resuscitat în spaţiul românesc, în oglinda Sf. Valentin. Dar în alte poveşti vechi, Dochia se găsea în relaţie inclusiv cu primul fir alb-roşu împletit, fir de care, iată, n-am uitat. Poate că i s-a prăpădit doar sensul străvechi…