Costuri noi

Iată că, până la urmă, după ce a tot fost amânată (din 2007?), avem Legea contoarelor şi repartitoarelor (de energie & costuri), de inspiraţie şi de insistenţă europeană, la noi cu aplicare, mai ales, asupra blocurilor „comuniste”. Conform acesteia, pe scurt, până la sfârşitul anului, celor care se încălzesc cu agent termic din sistemul public, în funcţie de situaţie/bloc, li s-a hotărât să-şi pună repartitoare la calorifere, aparate care, pe de-o parte, să-i ajute să nu comită risipa, iar pe de alta să-i ajute să raporteze la fix consumul. Cel puţin ca experienţă, nu puţini deja procedau astfel (ca urmare a unor campanii mai vechi), iar tot în virtutea experienţei, după ce li s-au consumat contractele, destui au renunţat, considerând că deşi se părea că sunt ispitiţi să se încălzească eficient (după metoda: pleci din bucătărie în dormitor, închizi căldura în bucătărie şi-i dai drumul în dormitor), adesea plăteau – n-au priceput niciodată prin ce minune – cam cât cei care se desfătau în călduri la pauşal. Altfel este foarte simplu: la o garsonieră – 3 repartitoare, la un apartament cu două camere – 4, ş.a.m.d. Un repartitor costă până în suta de lei, vizita meşterului face cel puţin două (că au tarif similar medicilor, iar la aşa trebuşoară oficială s-ar părea că trebuie să scrie şi chitanţă); bună afacere, cel puţin din acest punct de vedere. Se va vedea cum or plăti-o la termen cei care nici căldura nu şi-o plătesc… Estimp, să nu uităm şi asta, într-o altă ecuaţie, blocurile noi sunt croite pentru centrale individuale… deşi nu-i tocmai limpede dacă tocmai acesta-i viitorul.

(Dacă eram deştept, îmi făceam din timp firmă de repartitoare şi mă lăsam de scris… Dar ştiţi şi dvs. că nu-s!)