Paradoxal(?!)

În UE, România se poate mândri cu un internet de mare viteză (şi foarte ieftin!), dar s-ar putea ruşina că se află pe ultima poziţie în ce priveşte utilizarea acestuia în scop educaţional. O ştire cu acest conţinut (ProTV) evoca rezultatele unui sondaj Eurostat realizat în cursul anului trecut, potrivit căruia „în ultimele 3 luni” (aşa cum se punea întrebarea) doar 8% dintre românii chestionaţi declaraseră că urmaseră cursuri online ori utilizaseră materiale de învăţare disponibile pe internet. Ca să înveţe ce? Ei vor fi ştiind precis ce, la celălalt capăt fiind – nu-i aşa? – toţi ceilalţi care se vor fi considerat ştiutori sau fără treabă cu „problema”. Altfel, dincolo de graniţele noastre, potrivit Eurostat, mai mult de un sfert dintre cetăţenii UE cu vârste între 16 şi 74 de ani (media europeană fiind 26%) au folosit internetul (şi) ca să înveţe câte ceva. La un capăt al clasamentului se află Finlanda – 50% (apoi, cu rezultate comparabile, peste medie, Spania, Suedia, Ţările de Jos), iar la celălalt, în ordine, Polonia (15%), Bulgaria şi România.

În context se poate adăuga că ni s-a dat de veste, în subiectul cardurilor pentru energie destinate „populaţiei vulnerabile”, că acestea vor putea fi utilizate (şi) online. E o temă dată spre rezolvare urgentă Poştei Române şi, totodată, să zicem, clienţilor vulnerabili. Se va vedea (urgent?) ce şi cum…, finalmente inclusiv câţi vulnerabili vor utiliza instrumentul. Se presupune că, înainte de a exista aplicaţia, destui deţin aparatele necesare, iar internetul de mare viteză nu le lipseşte.