Reînviind un segment de timp la Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni

 În urmă cu 50 de ani, la 16 iunie 1972, creuzetul fălticenean a trăit un moment de împlinire şi apogeu prin inaugurarea unei instituţii culturale de mare strălucire şi anvergură. Anii anteriori evenimentului au fost ani de mare şi neobosită activitate şi efervescenţă. Ani dinamici cu eforturi aproape sisifice. Planuri gândite, reluate şi multiplicate. Corespondenţă şi deplasări prin diverse localităţi, în special în capitală, pentru a aduna documente, materiale de arhivă, donaţii, toate grăitoare pentru a contura istoria culturii locale prin elemente identitare. Activitate migăloasă şi de lungă durată cu izbânzi şi eşecuri, cu reluări de trasee, cu satisfacţia de a colecţiona mărturii importante ce s-ar fi pierdut în timp.

Neobosit a fost în acei ani iscusitul truditor Eugen Dimitriu care cu abnegaţie şi implicare sufletească deosebită a adunat şi a organizat marea comoară. Un mare visător şi făptuitor. Retrăiesc timpul şi-mi amintesc bucuria aproape copilărească a colecţionarului care făcea zilnic fişe ale zestrei adunate, pe care a organizat-o şi a administrat-o cu cerbicie ca un adevărat senior, prezentând-o vizitatorilor ca un muzeograf pursânge.

Acum, după 50 de ani, revăzându-l prin lentilele timpului, scribul şi-ar destăinui prima şi marea lui iubire: Galeria. Sau, în esenţă, spaţiul magic al unui muzeu conceput altfel decât de „omul muzeu“ Vasile Ciurea. Siajul Galeriei ce face parte din toposul sacru oglindit la Nada Florilor reprezintă o întoarcere în timp bine dozată în demultul Başoteştilor, Mileştilor, Istrătenilor şi Găneştilor înspre lumina aşezării temeinicite a unei capitale de judeţ cu tipografii, ziare şi renumita revistă de folclor, „Şezătoarea”, cu randament urbanistic şi scriptural. Reminder pentru sfârşit de secol 18, cu popas în secolele următoare. Reper important în timpul şi spaţiul românesc. Timp retrăit şi clădit pe elemente identitare.

În casa donată cu nobleţe de fraţii Horia şi Vasile Lovinescu s-a temeinicit o măreaţă citadelă spirituală urmată de suita celorlalte edificii: Muzeul Ion Irimescu, Casa Sadoveanu, Muzeul Apelor, edificiul sportiv modern de la Împărăţia apelor. Schimbări şi preschimbări benefice. Spiritus loci. Exprimare a sufletului comunităţii fălticenene. Arhivă sentimentală, şi nu numai, a acestui spaţiu efervescent. Şi în acelaşi timp, dar făcut obştii, promovând identitatea fălticeneană.

La cei 50 de ani, rămâne să reluăm pulsul culturii fălticenene. Sunt necesari paşi mai mulţi şi mai asumaţi. Galeria nu rămâne doar o nepreţuită instituţie culturală frecventată de cei vârsnici, ci un izvor de cunoaştere pentru nativii digitali.

În senioritatea sa, Galeria aduce un nepreţuit supliment de cultură, o lumină lăuntrică ce ne cere curajul de a o menţine şi de a deveni, cu iscusită trudă, un spaţiu cultural reprezentativ în vecinătatea Sucevei.

La aniversar ceas de taină, facem cuvenitele urări. Să nu-i uităm la masa umbrelor pe iscusiţii ctitori, Eugen Dimitriu şi Magda Butnaru, Adrian Cocârţă şi Dan Baldazar, cu energiile şi implicarea începuturilor.

Ilustrăm cu aprecieri din Cartea de onoare a Galeriei oamenilor de seamă din Fălticeni.

„Răscolit de amintiri, după o instructivă călătorie în spiritualitatea Fălticenilor, îmi promit să revin. Muzeul constituie, pe plan cultural, o admirabilă reuşită.”

Prof. univ. dr. docent Constantin Ciopraga cu familia,

 11 sept 1972

„Un memento despre cele făptuite aici de oameni de o surprinzătoare puritate şi nobleţe”

 Grigore Ilisei, 23 iunie 1972

„Cu vie admiraţie pentru acest atât de frumos şi citat muzeu, pentru viaţa culturală a Fălticeniului şi pentru cultura românească.” 

 Ion Irimescu 17 X 72

„Prin această magistrală realizare s-a împlinit un deziderat ce dăinuie de mult timp. Chintesenţa spiritualităţii fălticenene este la dispoziţia fiecărui vizitator interesat de viaţa artistică şi culturală a unui loc în care nu s-a întâmplat nimic. 

 Studentă Acrâşmăriţei Viorica, 11 septembrie 1972

„Mă regăsesc în casa copilăriei cu atâta emoţie, încât restul e tăcere

 Horia Lovinescu, 1973

„Cu adâncă emoţie şi încântare am păşit aici unde atâtea umbre grăiesc inimii mele. M-am simţit ca acasă, am trăit clipe vechi, parcă n-aşi mai pleca de aici”

 Profira Sadoveanu, 4 iunie 1987

„Reînnoiesc emoţiile primei tinereţi văzând locurile acestea cu rezonanţe romantice…”

 Margareta Ciopraga, Magda Ciopraga, Constantin Ciopraga, Al. Husar, 5 iulie 1981

„Impresionat de acest muzeu al Lovineştilor şi, în genere, de a oamenilor de carte din Fălticeni. Cum de au dat aceste locuri atâţia oameni mari? Binecuvântate, oricum, locuri. Felicit pe organizatori. Râvna, abnegaţia lor, merită a fi stimată”. 

 Eugen Simion 16 iulie/ 93

„Ce poate spune despre un muzeu cineva care-şi revede copilăria oglindindu-se în el… Dar mai ales că tata parcă îl prevedea prin testament lăsându-i manuscrisele care de acum înainte vor sosi şi mai numeroase…”

 Monica Lovinescu, 16 septembrie 1998

„Vin pentru prima oară la Fălticeni şi vecinătatea cu Eugen Lovinescu şi Anton Holban… fac pentru mine o vatră a memoriei” 

 Virgil Ierunca, 16 sept. 1998

„Eu însumi plec de aici cu amprenta acestei energii spirituale care emană din fiecare exponat şi mai ales din sufletul casei. Am o idee: de ce s-au perindat aceşti oameni excepţionali… pare să mi se lumineze, dar nu spun nimic.”

 Matei Vişniec, 24.08/ 22

Semicentenarul urează în viitorime un Centenar glorios Galeriei oamenilor de seamă din Fălticeni.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: