Documentar

Constantin (Bâzu) Cantacuzino (1905-1958)

 Constantin (Bâzu) Cantacuzino a fost fiul prinţului Mihail Cantacuzino (fost ministru de Justiţie) şi nepotul lui Grigore Cantacuzino – “Nababul”, descendent al împăraţilor bizantini şi al Mariei Rosetti-Tescanu, născută sub numele de Maruca, o tulburătoare fată de boieri moldoveni, devenită prinţesă la 18 ani. Bâzu Cantacuzino a mai avut o soră, Alice, căsătorită Sturdza şi mai apoi Lupoaie.

După cum menţionează presa din epoca în care au trăit, Mihail Cantacuzino, afemeiat notoriu, a fost prins de Maruca în pat cu Nellie Tescanu, sora ei care va muri nebună, întocmai ca Eufrosina, bunica tatălui lor. În anul 1928, Maruca rămâne văduvă după moartea soţului, Mihail Cantacuzino, într-un grav accident de maşină petrecut undeva în zona Călimăneştilor.

Pentru a nu rămâne datoare infidelităţii fostului ei soţ, Maruca Cantacuzino devine amanta filozofului Nae Ionescu, idol al generaţiei interbelice şi coşmar metafizic al femeilor, apoi a lui Dinu Lipatti şi a altora, sfârşind prin a se căsători, la 5 decembrie 1937, cu marele compozitor George Enescu, care avea 56 de ani, pe când ea se apropia de 60.

Presa de scandal a vremii menţionează: pe 5 iulie 1933 Nae Ionescu a părăsit-o pe prinţesa Maria Cantacuzino pentru Cella Delavrancea. Aceasta fusese la 25 de ani amanta lui I. L. Caragiale şi soţia bancherului Aristide Blank.

În acea zi, Maria Cantacuzino, mama lui Bâzu, a vrut să-şi dea foc şi şi-a turnat acid sulfuric pe o parte a feţei.

Revenind la Bâzu Cantacuzino, acesta a fost căsătorit pe rând cu surorile Diamandi. Cu una dintre acestea, recte Anca Diamandi, a avut o fiică, Maria Ioana Cantacuzino – scriitoare cunoscută sub pseudonimul de Oana Orlea. Aceasta, în 1952, pe când era elevă în clasa a X-a, a fost arestată şi condamnată pentru activitate subversivă contra statului de democraţie populară (sic!). În 1954 a fost eliberată după o detenţie de aproape 3 ani, la intervenţia lui George Enescu (bunicul ei vitreg), care “aflat în străinătate a declarat că nu se întoarce în ţară atât timp cât nepoata lui este în puşcărie”.

Aşa cum mărturiseşte fiica lui Bâzu Cantacuzino, Ioana Maria, în revista “Dilema” din 2008, „după eliberarea din închisoare, Petru Groza m-a chemat la locuinţa sa încercând să mă abuzeze sexual. Petru Groza avea o haină albă. Eram rujată pe buze şi când acesta a încercat să mă sărute mi-am ferit gura care s-a lipit de reverul hainei, după care l-am împins. Aşa l-am lăsat să plece, cu ştampila pe rever, aşa s-a urcat în maşină ca să se ducă la guvern”.

După despărţirea de Anca Diamandi, Bâzu Cantacuzino se căsătoreşte cu actriţa basarabeană de origine evreiască Nadia Kujnir Herescu. Aceasta va deveni cunoscută după moartea lui Bâzu, când îşi schimbă numele în Nadia Gray. Devine celebră în lumea filmului internaţional prin scena de striptease din capodopera lui Fellini “La dolce vita”.

Constantin (Bâzu) Cantacuzino a fost unul dintre cei mai celebri aviatori pe care i-a avut România în perioada interbelică şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

A participat la 608 misiuni de luptă, dintre care 210 s-au concretizat în lupte aeriene, obţinând 68 de victorii. Şi-a impresionat adversarii – pe aviatorul german Erich Hartman ce a avut 352 de victorii şi pe rusul Ivan Kozhedub, cu 62 de victorii aeriene.

Bâzu Cantacuzino a fost decorat în anii 1942-1943 cu Ordinul “Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 2 barete” şi cu Ordinul “Mihai Viteazul”, cea mai înaltă distincţie de război din România.

Bâzu Cantacuzino este autorul brevetului de invenţie nr. 815211 din 1936, cu titlul “Dispozitiv ce arată simultan ora în unităţi uzuale de măsurarea timpului şi în unităţi uzuale de măsurarea arcului”.

În 1937, Bâzu stabileşte recordul mondial de viteză cu avionul pe ruta Paris – Bucureşti (5 h şi 40 de minute), iar în 1939 câştigă “Concursul Internaţional de Acrobaţie”.

Acestora li se adaugă recordul mondial de viteză pe distanţa Paris – Bucureşti, precum şi faptul că a fost căpitanul echipei României de hochei pe gheaţă la Campionatul Mondial în 1933.

Sunt dovezi şi documente ce atestă că Bâzu Cantacuzino a plănuit să facă înconjorul lumii cu avionul şi să stabilească un record de viteză pe ruta Londra – Cape Town, planuri zădărnicite de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Neîmplinirilor sale i se adaugă faptul că, la 19 septembrie 1941, în plină prigoană fascistă, este demobilizat pentru că întreţinea relaţii cu Nadia Kujnir Herescu, o evreică cu care se va căsători în 1945.

În intervalul 1945-1947 pierde prin naţionalizare toate moşiile pe care le avea, iar el este folosit rar ca pilot şi numai în curse aviatice în care a transportat pe mai-marii Partidului Comunist Român: Gheorghe Ghiorghiu-Dej, Lucreţiu Pătrăşcanu, Ion Gheorghe Maurer sau Ana Pauker. Evident, comuniştii nu aveau încredere în el; pentru o vreme nimeni nu s-a atins de el, însă i s-a luat paşaportul. Ruşii îi urau visceral pe toţi care luptaseră împotriva lor, neputând uita mai ales victoriile senzaţionale pe Frontul de Est ale lui Bâzu şi ale escadrilei sale.

În 1947, Bâzu Cantacuzino, care era pilotul personal al Anei Pauker, reuşeşte să-şi trimită soţia la filmări în străinătate, unde şi rămâne, iar la 13 ianuarie 1948, când a fost desemnat să efectueze un zbor de pasageri la Milano, cere azil politic, stabilindu-se mai apoi în Spania.

Îşi câştigă existenţa colaborând cu AISA – firmă constructoare de avioane, pentru perfecţionarea aerodinamicităţii avionului Bu 133 şi a puterii motorului acestuia.

Din nefericire, Bâzu Cantacuzino moare pe 26 mai 1958 în urma intoxicării cu erbicide, pe care le împrăştiase cu avionul peste culturi din apropierea Madridului. Pentru a-l salva, mulţi aviatori spanioli donează sânge, dar Bâzu moare şi este înmormântat pe 28 mai în cimitirul Nuestra Senora de la Almudena.

Cu toate denigrările regimului comunist – care i-a retras până şi cetăţenia şi a dispus confiscarea totală a averii –, Bâzu Cantacuzino rămâne în istoria aviaţiei române pentru performanţele sale, absolut extraordinare ca aviator înainte şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

“De profundis.”

 Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: