Dragii stranieri

În ultima perioadă, în fiecare august, în judeţul Suceava este Luna Diasporei, deoarece dragii stranieri revin de unde au plecat. Unii dintre ei se pot recunoaşte de la distanţă, parchează în locuri nepermise, sunt la coadă la bancomat cu cel puţin două trei carduri la îndemână sau vorbesc tare o limbă de circulaţie universală de „baltă”, aşa că poţi să-ţi dai lesne seama când e vorba de un ţapinar isteţ din Gura Haitii care a dat molidul pe sparanghel.

Înainte, la începuturi, prin Vest se primeau la lucru mulţi români pentru că ei munceau din greu; o fac şi acum. Pe parcurs însă, gazdele au realizat că dacă ai în echipă cel puţin trei români, ei formează imediat un sindicat sau „coc” o dispariţie de roşii, măsline, unghiere sau ce mai trebuie pe la casa omului.

Acum, când merg peste hotare, destui români se feresc să arate că sunt de la Dunăre, ca şi cum le-ar fi ruşine că euroii sunt la fel şi pentru ei. Oricum, dacă folosesc corect într-o propoziţie ş şi ţ, e clar că sunt urmaşi de-ai lui Gelu, Glad şi Menumorut.

Oriunde mergi peste hotare, gazdele se bucură şi te informează că mai este o cameră ocupată de români. Tu nu eşti la fel de entuziast, pentru că nu ştii dacă dai peste oameni de treabă cu care poţi sta la un pahar de vorbă sau nimereşti peste cocalari care vorbesc buruienos şi vor să-ţi împărtăşească din vasta experienţă acumulată din manele.

… Dar ideea de bază este că nu-i o ruşine să munceşti în orice loc de pe planetă, să fii mândru că eşti român şi să nu uiţi nicio secundă de unde ai plecat…