> Adi PÎRGARU
Pentru prima dată, cel puţin de când îmi aduc eu aminte, şcoala va începe în altă zi decât 15 septembrie. Mai mult, nu vor mai fi trei trimestre, dar cinci module. În fiecare an după ’90, fiecare ministru al învăţământului a încercat o schimbare, însă se pare că lucrurile nu au mers.
Înainte lucrurile erau clare, notare de la 1 la 10, teze, examene de admitere. Acum s-a trecut la calificative, testări, verificări şi alte „încercări”. Poate că totuşi ceva trebuie împrospătat. Elevii trebuie să aibă răbdare cu cel de la catedră şi să-l lase să termine ce are de spus pentru a vedea apoi dacă îi ajută cumva, iar profesorii trebuie să scoată capul din programa şcolară şi să înveţe tinerii despre viaţa reală.
De ani de zile„zăpăcim” tânăra generaţie cu filozofii şi algoritmi; poate că este momentul să-i arătăm tânărului ce trebuie să facă din momentul în care iese în stradă. Nu ne putem baza pe cei şapte ani de acasă, care s-au redus simţitor, dar putem să-i spunem cum să se poarte cu oamenii, să salute, să ştie să facă o cerere, să cunoască regulile de circulaţie, să ştie ce să facă atunci când intră într-o biserică, să înveţe măsuri de prim-ajutor, de autoapărare şi măcar să ştie să alerge corect.
Pentru tânăra generaţie este bine de ştiut faptul că şcoala te învaţă, în principiu, să ştii ce se întâmplă în natură şi să eviţi, pe cât posibil, cucuiele de la pragul de sus. În ceea ce-i priveşte pe dascăli, ei trebuie să realizeze că a trecut vremea când manifestau pentru salarii decente şi să conştientizeze că misiunea lor nu se încheie din clipa când au trecut de gardul şcolii, pentru că ei sunt modele pentru tineri.
Nu cred că există senzaţie mai plăcută pentru un profesor ca la bătrâneţe să fie salutat cu respect de un fost elev. Puţin probabil ca dascălul să-şi aducă aminte de fostul tânăr, dintre miile care i-au trecut prin faţă, dar oricum sufletul îi va fi încălzit de recunoştinţa unui om pe care odată l-a învăţat de bine.
Comentarii