Cu folos

…După ce la bacalaureatul din această vară s-a înregistrat cea mai bună rată de promovare din ultimele două cincinale (într-un context în care, s-ar părea, au aplicat pentru examen mai cu seamă cei încrezători că-l trec şi cei încrezători că au nevoie de o aşa patalama), la rândul lor, numeroase instituţii de învăţământ superior au anunţat ulterior cu încântare cohorte de candidaţi. Şi să nu uităm că, în cazul multor facultăţi, cele cu „examene” de dosar, mediile de absolvire a liceului şi de trecere a „maturităţii” sunt suficiente. Aşadar, teoretic cel puţin, mulţi bacalaureaţi, mulţi viitori studenţi. Şi pe cale de consecinţă în nota unui fastuos imaginar superior, pe urmă, poate că numeroşi masteranzi şi doctori. Marfă! Totuşi rămâne întrebarea aceea, deloc nouă. După 3 (sau chiar 4-5) ani de studii, ce folos vor trage din ele viitorii absolvenţi superiori? Categoric, unii – corect orientaţi şi bine învăţaţi – vor fi aşteptaţi pe pieţele muncii – locală, europeană, planetară, galactică. Pentru că dacă din fabrica superioară rezultă un informatician ori un medic excelent, cu niţel noroc poa’ să presteze oriunde. Asemenea şi un inginer pregătit şi isteţ: poa’ să facă motoarele lumii ori poduri între lumi ori să aibă şansa de a o lua de jos într-o spălătorie auto. Ori un economist tobă de carte şi iscusit: poa’ să pună/să ţină pe roate o firmă uriaşă sau poate vinde oarece din uşă în uşă. Mai departe? Nu-i loc aici să fantazăm destul! Dar e cale să le urăm să le fie cu adevărat folos, să le fie bine şi, prin urmare, dacă e cu putinţă, să ne fie (mai) bine…