Poveste din poveştile copilăriei, zăpada şi ninsoarea de la Sf. Mănăstire Voroneţ! „Parcă am venit pe aripi de înger!” exclamă prietena mea, ziarista Maria Toacă, savurându-mi surpriza şi referindu-se şi la ES Irina-Loredana Stănculescu, consul-general la Cernăuţi, şi la ziaristul şi poetul Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română „Mihai Eminescu” din Cernăuţi. Şi Daniela Micuţariu, colega mea de la „Monitorul de Suceava”, se bucură: în fiecare an, primele colinde le ascultăm aici. Şi eu am o bucurie, care este deopotrivă a noastră (a obştii şi a prietenilor): în dreapta altarului, unde stau ca un buchet de lalele „regina nopţii” vieţuitoarele obştii, trei poartă câte o cruce strălucitoare ca steaua bunei vestiri – stavrofora Irina Pântescu, proinstareţa Voroneţului, stavrofora dr. Gabriela Platon, stareţa sa, şi (de câteva zile) stavrofora Elena Simionovici, simplă şi nu doar simplă ostenitoare aici, de vreme ce este autoarea celor mai multe cărţi închinate sfântului lăcaş, un nume în lumea scrisului monahal şi nu numai: este preşedintă de onoare a Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi membră a Uniunii Scriitorilor din România. Nu ţin minte să fi întâlnit până la înscăunarea monahiei Gabriela Platon nici măcar două stavrofore în aceeaşi mănăstire şi cu atât mai mult trei, dar nu este Sf. Mănăstire Voroneţ unică?
Intru împreună cu Maria Toacă în cimitir, înaintăm printre cruci tăcute, paşii noştri sunt primii pe zăpada imaculată până la „Tată şi Fiul”, monumentul funerar conceput de sculptorul George Apostu la căpătâiul lui Petru Comarnescu, cel care cu autoritatea cunoscătorului, a istoricului de artă şi filosofului, a atras atenţia lumii mari asupra splendorii frescelor, a bisericii ctitorite de Ştefan. Aprindem o candelă, şi apoi privim cu nesaţ paraclisul slujbei de astăzi, de sărbătoarea Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul – cu nobleţea şi smerenia lemnului, atât de potrivite cu armonia peisajului şi cu apropierea de frumuseţea fără pereche a monumentului ştefanian –, admirăm zvelteţea clopotniţei, trăinicia zidului, măreţia celestă a turlei plutind deasupra lui, paraclis, clopotniţă şi turlă încrustate ca nişte pietre preţioase pe coroana munţilor. Ne scoatem măştile: oare avem plămâni cât aer şi câtă mireasmă de cetină şi nea şi cât cer am vrea să inspirăm?
Înaintăm încet spre biserică. Aşteptăm să termine de ieşit un grup de şcolari venit din Iaşi într-o excursie de sfârşit de săptămână. Îi observăm cât schimbăm o vorbă cu profesorul lor: se străduiesc să-şi controleze neastâmpărul, dar e greu cu atâta zăpadă care se cere bulgări, cu atâta ninsoare prin care să alergi. Totuşi, când se aşază pentru fotografie, îi încearcă un soi de sfială, chiar şi pentru sufletul lor inocent Judecata de Apoi este o taină mare… Pătrundem în biserică, în umbra încălzită de candela de la mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul şi de ceva mai presus de noi. Lespedea tombală este înconjurată de flori proaspete, trandafiri, crizanteme, o crăciuniţă. Ne închinăm, ieşim cumva alinate în ninsoare şi mergem să aprindem lumânări pentru ai noştri. Eu, pentru odihna blândă a surorii, artista plastică Dany-Madlen Zărnescu, a cărei „Cruce” pulsează pe peretele alb al Bibliotecii Voroneţului, biblioteca „Petru Comarnescu”, şi ale cărei grădini se deschid în cartea noastră despre Voroneţ, „Grădinile mănăstirii”. Şi pentru sănătatea urmaşilor ei, fiul, Arghir-Dani, nepoţelele, Xenia-Madlen şi Maria-Veronica, împreună cu mama lor, Laura. Ca şi mama, şi fiul îşi are în Daniil Sihastrul sfântul ocrotitor. Facem cu paşi mici înconjorul bisericii cu ochii nedezlipiţi de fresce şi nu ne oprim decât atunci când ajungem iar în dreptul intrării, întârziind la icoana duhovnicului lui Ştefan cel Mare. Maica stareţă Gabriela ne-a spus că ea a slujit de model artistului care a aşezat-o pe Crucea Ordinului Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
Glasul PS Damaschin Dorneanul ne caută şi ne găseşte, ca să ne determine să ne întrebăm cum de a putut părintele duhovnic, care nu era strateg, nu avea experienţa de conducător de oşti a voievodului să-l îndrume spre biruinţă, ca să descoperim în noi înşine răspunsul că înţelepciunea îi venea de la Cel-de-Sus. Dar noi, cei de acum, cei de aici, ce să facem ca să nu orbecăim? Să-l căutăm pe omul mai înţelept, pe preot, pe maică, pe călugăr. Să ne mai curăţim mintea cu rugăciune, rugăciunea smerită, cea de toate zilele, nu numai din biserică, să ne facem timp de sihăstrie, de stat de vorbă cu Dumnezeu. Avem nevoie de cumpănire în vremuri smintite!
Preasfinţitul se bucură de mulţii prieteni ai Voroneţului şi vede o binecuvântare în a sluji într-un astfel de loc sfinţit şi preasfinţit. „Şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare se bucură! Şi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul se bucură!” PS Damaschin Dorneanul a venit aici aducând gândul de preţuire al Înaltpreasinţitului Calinic şi un dar. La Crucea Bucovinei conferită proinstareţei Irina Pântescu, la Ordinul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava conferit stareţei Gabriela Platon şi la Ordinul Muşatinii conferit monahiei (azi stavroforă) Elena Simionovici, Înaltpreasfinţitul trimite acum celorlalte ostenitoare, pline de „discreţie şi smerenie”, Ordinul Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. E prima data când o obşte întreagă este astfel distinsă. Şi pentru că arar le-a pomenit, şi ziarista se bucură să le scrie pe toate: monahiile Daniela Nechifor, Teofana Vlad, Eustohia Dulciuc, Teodora Nechifor, Rafaela Adumitroaie şi rasoforele Timoteia Vultur, Ecaterina Gemene, Hristofora Dranca şi Alexia Pintilii – pentru fiecare paraclisul răsunând de „Vrednică este!”.
Vrednică este de Ordinul Sfântul Cuvios Daniile Sihastrul şi Excelenţa Sa Irina-Loredana Stănculescu, consulul-general al României la Cernăuţi, care, la rându-i a venit cu un dar, o icoană a Sfântului Daniil zugrăvită de un artist cernăuţean de recunoscută valoare: Ştefan Purici. La propunerea stareţei Gabriela Platon, li se conferă acelaşi ordin de preţ ziariştilor Maria Toacă şi Vasile Bâcu din Cernăuţi şi Doina Cernica şi Daniela Micuţariu, din Suceava. Împreună cu Maria Toacă, am semnat două volume de publicistică, încercând să surprindem cultural, spiritual, sufleteşte – Bucovină întreagă, dincolo de graniţe vremelnice – Bucovina durabilă, vie. Cel de-al doilea volum, „Dulce-amar de Bucovina” de Doina Cernica şi Maria Toacă, Editura Muşatinii, Suceava, 2018, a fost tipărit în cinstea Centenarului Marii Uniri. Dar s-a considerat atunci că nu merită Meritul Bucovinei. Cum ziariştii nu aşteaptă, nu sunt obişnuiţi cu recunoaşteri, am mers mai departe. Astfel că Ordinul Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul nu numai că ne-a luat prin surprindere, dar a fost puternic resimţit şi ca sărutul lui vodă dintr-o veche, adevărată poveste.
Las în grija şi plăcerea colegilor de breaslă tineri numele celorlalţi prieteni ai Sfintei Mănăstiri Voroneţ distinşi cu Ordinul Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, eu mulţumindu-mă să le notez pe ale lor, Irina Ursachi, Cristi Turculeţ şi Constantin Ciofu, colegi de toată cinstea pe baricadele frumosului eveniment – consemnând, fotografiind, înregistrând şi transmiţându-i cu rapiditate relatarea, datele redacţiilor lor.
Pe drumul întoarcerii la Suceava şi Cernăuţi, am ascultat iar şi iar colindele măicuţelor dominate de glasul cu plusul de înzestrare şi de bucuria cântatului care i-a fost hărăzit al stareţei Gabriela. Şi când a fost doar o şoaptă, aripile îngerilor au scuturat fulgi noi peste pletele dalbe ale lui Moş Crăciun şi steaua bunei vestiri s-a ivit pe cer. Şi sfinţii, şi lumea întreagă s-au bucurat.
Comentarii