Realitatea mea

„În premieră, România a depăşit Ungaria la PIB pe cap de locuitor. Vestea bună este că va depăşi şi Polonia, aşa cum anunţă Banca Mondială. Desigur, pentru asta trebuie să menţinem ritmul actual”, spunea, vineri, pe Facebook, premierul interimar, Florin Cîţu.

Tot ca o premieră, România a depăşit duminică pragul de 7 milioane de persoane vaccinate cu cel puţin o doză, deşi acest record ne situează, pe mai departe, pe o poziţie codaşă, cel puţin între ţările europene, a clasamentului vaccinării. Spre comparaţie, 5,72 de milioane dintre cetăţenii Ungariei, o ţară cu circa 10 milioane de locuitori, au fost vaccinaţi complet împotriva noului tip de coronavirus şi peste 1,16 milioane au primit a treia doză booster.

Cifrele vorbesc de la sine. Grija pentru oameni este pusă înaintea unor interese economice destul de greu de explicat, mai ales când vorbim despre sparanghelul din Germania, de exemplu.

„Avem cea mai bună redresare economică din Europa, iar asta înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Important este să nu facem paşi în spate!”, mai scrie Cîţu, trăitor, pare-mi-se, într-o realitate paralelă, căci, realitatea mea, dar şi a multor semeni ai mei, este una cernită de un doliu prea timpuriu adus de un virus nemilos.

Anul trecut, în aprilie, sucevenii încă mai ţin bine minte paşii soldaţilor pe străzile oraşului şi zecile de vehicule militare care păzeau (?) oraşul de Covid, într-o carantină totală, deşi numărul celor afectaţi de virus era mult inferior celui consemnat de statistici în perioada actuală. Acei paşi nu i-a auzit interimarul de astăzi Cîţu, sub a cărui organizare anti-pandemică, mai ieri, s-a putut auzi, de la preşedintele Iohannis, că „am învins pandemia”…

În răstimp, preşedintele Klaus Iohannis participă la COP26, un summit mondial privind schimbările climatice de la Glasgow, un oraş grav afectat de inundaţii chiar în aceste zile. Desigur, o preocupare prezidenţială lăudabilă pentru un viitor mai sigur. Al cui viitor?…

Când le auzi sau citeşti declaraţiile, ai impresia că şi unul, şi celălalt, şi cei asemenea lor trăiesc într-o altă ţară, ţara „guvernului meu” şi doar poporul care se cruceşte auzindu-i e cel deconectat de la realitate. A cui realitate?…