Clasamentul

Clasamentul pe medalii rezultat la finalul Olimpiadei de vară 2020 din Japonia (competiţie încheiată duminică) demonstrează, încă o dată, că… Olimpul e dedicat statelor mari (ca întindere şi populaţie), puternice şi, totodată, interesate să fie mereu cât mai sus (în cât mai multe clasamente cu aspect pozitiv), investind (şi) în sport. Context în care s-ar putea zice că locul 46 reuşit de România, din peste 200 de state şi teritorii, ar fi mai mult decât onorabil. Desigur, nostalgiile unora dintre noi faţă de clasări mult mai înalte reuşite în trecut sunt, şi acelea, justificate. Iată, tocmai în acest weekend, la Deva, un festival a avut ca temă tocmai „Sportul şi propaganda”. N-am fost acolo, dar ştim că propaganda a căpătat sens în sport (sau invers?) încă din vremea anticei Elade şi ne amintim că, într-un asemenea context, în 1984, unul cu totul deosebit (mai întâi politic şi apoi sportiv – sau invers?), ce nu încape explicat aici, România a ocupat locul al II-lea după gazde, SUA – cu suceveni medaliaţi precum Doina Melinte (crescută la Câmpulung Moldovenesc şi, mai ales, Suceava), Elisabeta Lipă (Siret), Valeria Răcilă (Stulpicani), Ştefan Rusu (Rădăuţi). Aşadar, acum s-ar putea zice că „natural” (aşadar fără majore eforturi guvernamentale în acest sens, aşa cum s-a putut…) ţara noastră este (încă?) destul de sus… Având în vedere că are în faţă vecina Ucraina (44) şi este urmată de Austria (53), Portugalia (56), Republica Moldova (86) şi Siria (tot 86) cu care, să nu uităm, ne întrecem la emigraţie. Pardon, pe Siria am luat-o şi la emigraţie.