Există la Putna o Fundaţie, pe numele ei „Cultură şi credinţă“, aşezată sub semnul lui Eminescu. Unul dintre cărturarii noştri de seamă, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Maica Benedicta, e înmormântată acolo. Ea veghează discursul eminescologilor adunaţi la Putna în fiecare an. Colocviile internaţionale, câţiva ani închinate lui Eminescu, erau coordonate de Dan Hăulică: după fiecare discurs, Dan Hăulică mai vorbea jumătate de oră cel puţin despre Eminescu, despre conferinţa susţinută, despre măreţia întâlnirii. Prelungea, în felul acesta, revista de odinioară, „Secolul XX“? La doi paşi de noi era Mormântul lui Ştefan cel Mare, la jumătate de oră de drum era Daniil Sihastru. De la locul unde eram găzduiţi până la Mânăstire, aveam sentimentul că parcurgem un drum sacru: de acolo începea Istoria noastră. Pe acolo trecea Istoria noastră.
(Din „România literară”, numărul 27-28/ 25 iunie 2021, p. 20, în cadrul anchetei revistei pe tema „România scriitorilor”) * Foto: Cornel Ungureanu la Colocviul de la Putna şi la parastasul Maicii Benedicta – Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, mai 2016
Comentarii