Acum, pentru facultatea de medicină, o emulaţie cum n-a fost în anii ’90
Unul dintre subiectele de maximă actualitate în comunitatea locală este acela că se pregăteşte teren – la modul figurat şi la cel propriu, foarte concret – pentru o viitoare facultate de medicină la Suceava. Îmi amintesc că despre un asemenea vis am aflat mai întâi, în urmă cu mulţi ani în urmă, în urma unor dialoguri cu dr. Mihai Ardeleanu. De curând, l-am solicitat să ne reamintească anume cum se configura atunci conturul proiectului ce părea deosebit de îndrăzneţ… „Într-adevăr, cu 30 de ani în urmă (aşadar, e vorba despre perioada de imediat după 1990! – n.n.), împreună cu prof. Iacobescu şi cu regretatul inspector general al ISJ prof. Gafencu, am avut nişte discuţii privitoare la facultatea de medicină de la Suceava. Prorectorul de atunci al Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi, acad. Ioan Hăulică, a spus că doreşte să ne ajute. La fel ca, în urmă cu câţiva ani, rectorul de atunci, prof. Vasile Astărăstoaie. Impresia mea ulterioară a fost însă că, atunci, nu exista o emulaţie la nivel de judeţ pentru sprijinirea unui asemenea demers. Situaţia este total diferită în momentul de faţă!”
„O capcană cumplită”
Era imposibil să nu-l întrebăm pe dr. Mihai Ardeleanu şi despre sensul acestei perioade care, într-un fel sau altul, ne-a încercat şi încă ne încearcă pe noi toţi, pandemia de Covid-19. Ce trebuie să ne fie de învăţătură din toată această situaţie? „Din perioada de pandemie am înţeles că bolile infecţioase există, există în continuare, că pot lovi nemilos! Şi că fără disciplină cetăţenească sau, cum se mai numeşte, fără «spirit civic», putem să picăm într-o cumplită capcană: a nu respecta măsurile de igienă a dus la escaladarea pandemiei în judeţul nostru” ne-a răspuns medicul.
Prima dată când, după 1989, interniştii României s-au întâlnit cu marii profesori
În 1993, dr. Mihai Ardeleanu organiza prima conferinţă de medicină internă de la Suceava, demers pe care astăzi îl califică a fi „o nebunie” pornită din entuziasmul său pentru medicina internă, pe care o consideră a fi „regina” specialităţilor medicale. „Eu urmasem cursuri la Bucureşti în pregătirea examenului de specialitate de nefrologie, a doua specialitate… Iar prof. Nicolae Ursea, la care eram în stagiu, m-a prezentat prof. Victor Ciobanu, preşedintele Societăţii Române de Medicină Internă, care se plângea că nu se mai organizase demult un congres naţional de medicină internă. Fuseseră două sau trei înainte de 1989, iar după revoluţie erau multe năzuinţe şi puţine finalizări” îşi aminteşte medicul. „Cu curaj, mi-am asumat organizarea conferinţei” de la Suceava, spune dr. Mihai Ardeleanu, mărturisind că, din modestie, nu şi-a îngăduit să-i spună „congres” acestei importante reuniuni de specialitate. „Era epoca «sponsorizărilor», când mergeai după apă minerală la directorul de la Ape Minerale, după carne, la directorul de la Carne şi tot aşa… Cu toate acestea, am reuşit să primim la 200 de participanţi, cu 25 de speakeri de marcă din ţară” ne-a spus dr. Mihai Ardeleanu, precizând că atunci au venit la Suceava „mari profesori care au abordat teme de imunologie în toate domeniile medicinei interne”. Specificând totodată că „a fost prima dată când, după 1989, se întâlneau interniştii României cu marii profesori”.
Una dintre cele mai mari secţii de nefrologie din ţară
Am socotit, după ştiinţa noastră, că una dintre etapele de foarte mare importanţă din cariera dr. Mihai Ardeleanu şi, în acelaşi timp, pentru comunitate, a fost cea din anul 1994, când a înfiinţat Compartimentul de hemodializă al Spitalului Judeţean. Astfel că l-am provocat să ne reamintească ce şi cum s-a întâmplat atunci. „Compartimentul de hemodializă s-a născut cu cele 6 aparate primite de la Forumul German. Am mers personal, cu un microbuz, la Gura Humorului, le-am încărcat dintr-un depozit. Erau aşa cum erau, cu piese lipsă… Am trimis doua doamne inginer la specializare la Centrul de Dializă de la Spitalul «Parhon» Iaşi, am putut scoate la concurs doua posturi de medic, o doamnă a mers la curs la Spitalul «Carol Davila» Bucureşti, alta doamnă la Spitalul «Parhon» Iaşi. Imediat am plecat toţi trei medicii la o conferinţă de nefrologie la Timişoara, care era un centru cu tradiţie. Când am început dializele propriu-zise, a venit echipa de la Iaşi, cu prof. Adrian Covic, pe atunci medic specialist, dar cu experienţă deja dobândită, de asemenea fiziciana care regla aparatele şi cu asistenta-şefă de la Iaşi, pentru ca bolnavii sa nu fie şocaţi când vor vedea numai figuri noi în jurul lor. Ulterior am beneficiat de sprijinul unor persoane entuziaste din Germania, prof. Volkmar Heinze şi bucovineanul Erwin Misakiewicz, care, ani de zile, ne-au trimis materiale de dializă, aparate din ce în ce mai bune, manuale. Ne-au dădăcit – în sensul bun al cuvântului! –, pentru a ne creşte încrederea în noi înşine. Din 2000 am beneficiat de un spaţiu generos oferit de dr. Sorin Hâncu, atunci directorul Spitalului Judeţean, şi, cu ajutorul firmei Fresenius, am putut amenaja ulterior un centru de dializă modern, cu aparate noi, cu bune condiţii pentru pacienţi. Atunci când s-a desfiinţat Centrul de dializă din Spitalul Judeţean, venind privatizarea serviciilor de dializă, noi aveam în grijă 300 de pacienţi. Legislaţia nu era pusă la punct, pentru contabilitatea clasică spitalul era o «enigmă»… Cum pe 25 de paturi noi internam, într-o zi, 75 de bolnavi şi externam tot atâţia?! Iată cum am creat mari bătăi de cap vechiului sistem financiar-contabil, care nu asimila schimbări atât de rapide. O perioadă am dializat şi pacienţi din judeţul Botoşani. Timp de aproape 2 ani am dializat o doamnă profesor de la Universitatea «Iurii Fedcovici» din Cernăuţi. Am obţinut ca Secţia Nefrologie a Spitalului Judeţean să aibă 37 de paturi, astfel fiind una dintre cele mai mari din ţară, fără să punem la socoteală clinicile universitare” ne-a spus dr. Mihai Ardeleanu.
Foarte pe scurt, despre o carieră de zeci de ani
…A absolvit Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava, la „real”, în 1970. Se bucură să-şi amintească de faptul că a avut parte de „pregătire excepţională” la toate disciplinele: matematică (prof. Nicolae Lungu), fizică (prof. Marian Scheffel), chimie (prof . Rodica Sesurschi), limba romană (prof. Iulia Leo Miza), biologie (prof. Oltea Scutaru), franceză (prof. Teodorescu), germană (prof. Obadă). Cu precizarea: „pregătirea noastră din liceu ne-ar fi facilitat admiterea la orice facultate”. Astfel încât n-ar părea de mirare că a reuşit la a admiterea de la Facultatea de Medicină Iaşi „doar pe baza pregătirii de la liceu şi a eforturilor personale”.
În facultate, „trei maeştri şi-au pus amprenta” asupra dezvoltării sale profesionale: dr. Ion Petrovanu, „anatomist de excepţie, dar şi un om cu o cultură artistică prestigioasă; absolvise şi Conservatorul!”; prof. dr. Ioan Haulică, fiziolog, recent venit din cercetare din SUA, „purtător de suflu nou”; prof. dr. Constantin I. Negoiţă de la Clinica Medicală, „cu o formaţie de tip german şi anglo-saxon, scrupulos în diagnostice şi tratamente moderne”.
A absolvit Facultatea de Medicină din Iaşi în 1976, ulterior participând la concursul de internat – „9 locuri la 120 posibili candidaţi” –, pentru desăvârşirea pregătirii clinice. A urmat un stagiu la Dispensarul Rural Şerbăuţi – Calafindeşti, „pentru a simţi pulsul medicinii practice, de la firul ierbii”. După care a venit momentul concursului pentru poziţia de asistent universitar la Facultatea de Medicina Iaşi, cu menţiunea că „la cea mai dură clinică, cea condusă de prof. dr. Constantin I. Negoiţă”. Urmând „3 ani de internat şi 7 ani în calitate de cadru didactic petrecuţi în aceasta clinică”, prilej de „acumulare de experienţă şi de cunoştinţe profesionale”.
Despre anul 1986, dr. Mihai Ardeleanu ne-a vorbit ca despre „un an de cotitură în viaţa profesională”, deoarece atunci a renunţat la cariera didactică ieşeană – „în 1986 nu se întrevedea 1989…; concursurile de avansare erau blocate, totul stagna”.
„…Aşadar, vin la Suceava, la Spitalul Judeţean, Secţia Medicină Internă. Dr. Victor Maiorescu, care la rândul său fost cadru didactic la prof. Iuliu Haţieganu, m-a primit extrem de bine şi adusese metodele Şcolii Medicale Clujene în Suceava. Iar eu veneam cu noutăţile Şcolii Medicale Ieşene. Combinaţia era perfectă” îşi aminteşte medicul.
„Momentul 1989 face să se deschidă calea specialităţilor din trunchiul mare al Medicinei Interne. Apare Nefrologia şi reiau legătura cu alţi doi titani, cu prof. Nicolae Ursea, de la Spitalul Carol Davila Bucureşti, şi cu prof. Constatin Zosin de la Spitalul Timişoara” ne-a precizat dr. Mihai Ardeleanu.
Şi-a terminat doctoratul în 1991, „cu subiect de Cardiologie”, însă menţionează că „dacă Iaşul m-a făcut internist, Bucureştiul şi Timişoara m-au facut nefrolog – a doua specialitate, al doilea primariat”. Astfel încât, după specialitatea de Nefrologie, „consecinţa firească era desăvârşirea acesteia prin introducerea terapiei de supleere renală, adica Hemodializa, inaugurată la Suceava în noiembrie 1994”. Şi aflăm că au urmat ani de „muncă stăruitoare”, pentru a dezvolta ceea ce începuse…
„Centrul de dializă a început modest, cu 6 aparate venite din celebrele «ajutoare», vechi, necalibrate… Dar cu care am reuşit să ţinem în viaţă bolnavii care până atunci mergeau la Iaşi pentru dializă. Succesiv, Dializa spitalului de la Suceava a fost mutată în diverse locaţii, până când a venit momentul privatizării pe plan naţional a facilităţii de dializă. Din acea dializă cronică a Spitalului Judeţean s-au dezvoltat acum trei viguroase centre de dializă, presupunând condiţii excelente pentru bolnavii atinşi de această suferinţă. Această muncă nu s-a încheiat însă nici în prezent” mărturiseşte medicul.
Medicina suceveană, în istorie
Povestind despre cariera sa, dr. Mihai Ardeleanu nu poate să uită că, „datorită interesului pe care l-am purtat istoriei instituiei în care am lucrat din 1986 până în 2020, am redactat Istoricul Spitalului Judeţean Suceava, împreună cu dr. Ioan Ieţcu. Au apărut două ediii ale «Filelor din istoricul Spitalului Suceava», precum şi «Istoricul asistenţei medicale din judeul Suceava», prilejuite de împlinirea a 400 de ani de asistenţă medicală în Suceava, pornită de Mitropolitul Anastasie Crimca în 1619”.
În acest context, aflăm şi că medicii din spitalul sucevean semnează articole în revista acestuia, „Bucovina Medicală”, „o reînviere a unei reviste cu acelaşi nume apărută interbelic”. Ca redactor-şef al acestei reviste, dr. Mihai Ardeleanu se bucură să spună că a reuşit să atragă inclusiv colaborări de la Spitalul Cernăui, „medicii de acolo răspunzând apelului nostru”.
„Un fericit şi un împlinit… Dumnezeu a fost darnic cu mine”
Când vorbeşte despre familia sa, dr. Mihai Ardeleanu se consideră „un fericit şi un împlinit”.
Ne povesteşte că, în 1976, în ajunul absolvirii facultăţii, s-a căsătorit cu Sanda-Maria, născută Pavel. „Un mariaj care durează, iată, de 45 ani…” Au doi copii, Ioana-Aura, judecător la Tg. Mureş, la rândul ei mamă a trei copii, şi Şerban, medic, iniţial la Iaşi, ulterior în Reunion (departament de peste mări al Franţei), tată a doi copii.
„Sunt fericit, atât ca tată, cât şi ca bunic a 5 nepoţi” subliniază Mihai Ardeleanu, adăugând: „Consider că Dumnezeu a fost darnic cu mine şi sper că, puţin, am adus şi eu binele în familiile oamenilor pe care i-am tratat”.
Încă înainte de a ne face această declaraţie despre familie şi familii (care ne-a sugerat imaginea de deschidere a articolului şi ediţiei), l-am întrebat pe dr. Mihai C.-M. Ardeleanu despre profesiunea sa de credinţă…
„Profesiunea mea de credinţă ar putea fi că în medicină, când faci orice gest medical – reţetă, consultaţie, foaie de observaţie – să îl faci ca şi cum profesorul cel mai «rău» din facultate s-ar preface într-o muscă şi ţi-ar cântări fiecare gest. Ca om, însă, voi pune întotdeauna familia pe primul plan.”
Comentarii