M-am decis să scot toţi doctorii din agenda telefonului, toţi, mă şi mir că atâtea lume apelează la serviciile lor. Aş avea oarece rezerve cu privire la medicul meu de familie, că îmi e dragă şi o ştiu din copilărie. O s-o fac, totuşi, deşi cu strângere de inimă, la fel şi cu vreo alte două doamne doctor care îmi sunt la suflet.
Mi-am dat seama, în sfârşit, că nu am nevoie de doctori şi nici de medicamentele lor, am găsit soluţii mai eficiente pentru problemele mele medicale. Şi, se ştie, ochi şi urechi să ai că imediat, lângă tine, un binevoitor îţi desluşeşte secretele vieţii veşnice, ale geneticii şi ale biologiei moleculare.
O problemă ar putea apărea dacă, doamne fereşte, mi se iveşte o urgenţă chirurgicală. O ruptură de oase, hai, să zicem, o rezolvă multe dintre cunoştinţele mele cu două atele şi-o bucată de cearşaf, dar pentru o operaţie din aia ce presupune o deschidere toracică nu ştiu la cine aş putea apela. Dar îs liniştită, sigur găsesc pe cineva.
Românul se pricepe la orice, la orice. De-o vreme, e mai doctor decât doctorii şi mai şcolit în probleme medicale decât un premiant Nobel.
Recent, un amic mi-a trântit, cu superioritate, că îs limitată şi neinformată în chestiuni de pandemie şi viruşi şi mi-a dat ca sursă de informare corectă ce au scos pe gură nişte domni şi nişte doamne care nu au nici în clin, nici în mânecă cu medicina, dar au ceva de spus, ca tot românul căruia i se pune în faţă un microfon.
I-am spus că mi se pare normal să mă îndrept spre un doctor când am probleme de sănătate şi să chem un instalator când se sparge o ţeavă, nicidecum invers. Mi-a râs în faţă.
Sper să nu ajungă vreodată să simtă pe pielea lui cum operează un instalator. Şi cum închide operaţia cu lampa de sudură.
Comentarii