Cu Dany Madlen, la Centrul de Cultură „George Apostu” Bacău 

Astă toamnă cred, în întârziere la manifestarea de la Centru, am urcat într-un taxi. „La fosta Casă de Oaspeţi!”, i-am cerut şoferului. M-a privit încurcat. „Pe strada Crângului, 18!”, am insistat. „A, s-a luminat, la Centru, la Domnul Geo!” Dl Gheorghe Geo Popa era de-acum ministru secretar de stat de câţiva ani, dar tot şeful Centrului rămăsese pentru băcăuani. O recunoaştere meritată a faptului că luptase pentru o soartă bună fostei case de primire a lui Ceauşescu, una din puținele astfel de case, dacă nu singura, care au avut acest destin fericit pentru aşezările în care fuseseră înălţate, şi că ştiuse cu diplomaţie, cu zbatere, sigur şi cu sacrificii, să i-o ocrotească, să-i dea şi să-i menţină fertilă valoarea culturală, spirituală.

*

Cei 30 de ani de activitate excepţională pe care Centrul de Cultură „George Apostu” Bacău îi sărbătoreşte în acest an îmi umplu pervazul memoriei cu vase de pământ ars şi glastre de cristal pline cu flori. Toate amintirile mele legate de acest spaţiu, grădină cu sculpturi, galerie de artă, scenă şi sală de spectacole, de teatru, muzică şi poezie, sunt frumoase, au culori şi miresme puternice.

Voi începe fără modestie cu trei din cele mai modeste segmente ale unor importante evenimentele găzduite aici, amplificate însă de bucuria cu care le-am trăit: primirea premiului revistei „Ateneu” de la actualul ei director, criticul de teatru Carmen Mihalache, al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor de la preşedintele său de atunci, poetul Calistrat Costin, premiu care mi-a tăiat respiraţia şi pentru că diploma a fost însoţită de o lucrare a artistei plastice Dany Madlen Zărnescu, plecată dintre noi doar de câteva zile, precum şi al „Toamnei bacoviene”, acesta înmânat de directorul manifestării, poetul Dumitru Brăneanu. Cu Gheorghe Geo Popa în frunte, multe evenimente de acest gen au fost îmbogăţite de implicarea sa, a echipei sale, chiar şi atunci când Centrul apărea pe afiş doar ca loc al desfăşurării lor. Astfel nu pot să uit minunatul recital liric realizat-improvizat de Gheorghe Geo Popa cu poetul sârb Adam Puslojic la desăvârşita ediţie 2014 a „Toamnei bacoviene”, dar şi moderarea cu distincţie şi atractivitate a festivităţii de premiere a Saloanelor Moldovei, ediţia 2009, cu portrete expresive ale întemeietorilor şi susţinătorilor acestora, regretatul Mihai Grecu, Ilie Boca, Sergiu Cuciuc, apreciaţii pictori, şi Geta Barbu, atunci director al Muzeului de Artă Bacău. Eram în rândul întâi, dornică să surprind cu aparatul foto şi momentul în care surorii mele, Dany Madlen Zărnescu, Tudor Sbârnea, directorul Muzeului de Artă al Moldovei, avea să-i înmâneze Premiul Municipiului Chişinău, de aceea nu mi-a scăpat niciun cuvânt al directorului general.

Propriile manifestări ale Centrului de Cultură „George Apostu” Bacău sunt însă cele care în primul rând merită menţionate la aniversare. Graţie lui Dany, dar şi soţului ei, artistul plastic Gheorghe Zărnescu, am participat de mai multe ori la Zilele sale, care începeau, încep, fără excepţie de ziua patronului spiritual, sculptorul George Apostu, de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Aici se cuvine semnul unei amintiri în amintire şi anume acela al slujbei de pomenire săvârşite de Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor atunci, în noiembrie 2005, la Voroneţ, la mormântul criticului de artă Petru Comarnescu, străjuit de una din lucrările Tatăl şi Fiul de George Apostu, precedată, fiindcă ajunsesem mai devreme, de povestea însufleţită a lui Dany despre creaţia şi viaţa lui George Apostu.

Din toate aceste Zile ale Centrului de Sf. Gheorghe, cel mai puternic gravată în memorie rămâne aceea din anul 2013. Cu toţi pomii grădinii sale în floare, cu sculpturile scânteind în soare, ea a început şi a rămas până în seninul nopţii una din acele zile care dau gust fără seamăn vieţii, bucuriei ei. Cu invitaţi, ca întotdeauna de elită, acad. Alexandru Zub, prof. univ. dr. Marin Aiftincăi, criticul şi istoricul de artă Valentin Ciucă, cu lansarea celui mai proaspăt număr al revistei „Vitraliu”, cu inspirate interludii muzicale, această zi rămâne pentru mine, şi cu siguranţă şi pentru fiul artistei, matematicianul dr. Arghir Dani Zărnescu, şi pentru soţul ei, mai ales ziua expoziţiei personale a lui Dany, „superba expoziţie dăruită Bacăului, Moldovei, României”, cum a spus la vernisaj Gheorghe Geo Popa, „o formă de sublim” cu negrul lucrărilor ei, „o esenţă vitală, pământul Bucovinei în care ea s-a născut şi va renaşte de mai multe ori”, cum a evidenţiat tot atunci Valentin Ciucă, şi a lansării albumului creaţiei sale, editat de Centru, sub auspiciile Ministerului Culturii. Acest album, în continuarea unei valoroase preocupări, ilustrate de cele consacrate lui Aurel Vlad, Ion Lazăr şi Mircea Roman, a fost, graţie lui Gheorghe Geo Popa, primul dedicat unui artist plastic din Bacău, membru al Filialei Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici din România, şi pe deasupra „o reuşită tipografică, o capodoperă!”, cum a exclamat cu încântare scriitorul Val Mănescu.

Şi în primăvara anului următor am participat la Ziua Sf. Gheorghe, a onomasticii lui George Apostu şi a Centrului, dar şi a directorului său general, împreună cu Dany, deja marcată de suferinţa care avea să se dovedească necruţătoare. De data aceasta, evenimentul plastic l-au constituit expoziţia şi albumul lui Gheorghe Zărnescu, eveniment care l-a înscris printre invitaţi pe criticul de artă Pavel Şuşară. Dar, om al cărţii, sensibil şi la arta cu care întotdeauna Gheorghe Geo Popa a pus în lumină şi semnificaţia lui 23 aprilie ca Ziua Cărţii, nu pot să nu-l menţionez şi pe alt invitat de seamă, scriitorul de origine română şi expresie germană, Cătălin Dorian Florescu. Ziua aceea curge şi acum în memorie împreună cu Bistriţa şi cu piesele Corului bărbătesc al Liceului Teologic Ortodox „Episcop Melchisedec Ştefănescu” din Roman, dirijat de prof. Gheorghe Cozar.

Dany s-a stins din viaţă în toamna acelui 2014, de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Parcă la o respiraţie de la aniversarea zilei de naştere, pe 10 octombrie. A fost înmormântată în cimitirul Bisericii „Învierea Domnului” Bacău, cu preotul Dinu Petru paroh, biserică pictată de colegul de breaslă şi prietenul Mihai Chiuaru. Cuvântul de rămas bun a fost rostit atunci, răscolitor, de Gheorghe Geo Popa, iar câteva ore mai târziu am fost, să o evocăm, să o pomenim creştineşte pe Dany, la Centru. Era prima dată în peste două decenii când i-am trecut pragul fără ea, devenită făptură celestă. Şi iarăşi l-am ascultat pe Gheorghe Geo Popa, până ce Dany ni s-a mai arătat o dată, siluetă desenată pe apă şi pe cer, în ceara de albine a lumânărilor, chip viu luminând sub pleoape.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: