Cu dragoste despre Gheorghe Gafencu, Profesorul, Omul şi Tatăl 

profesorul Gheorghe Gafencu

Acum treizeci de ani, pe neaşteptate, ai plecat dintre noi. Erai în al cincilea deceniu de existenţă, debordând de viaţă şi putere creatoare. E clar: zeii îşi iau repede înapoi darurile. Ai fi putut face încă foarte multe. Ai fost un timonier stăpân pe timonă şi ne mândrim cu aceasta.

Generaţii de elevi îşi amintesc de firea dinamică, bonomă, serioasă, predispusă la şotii, gata de poante; acelaşi părinte iubitor, acelaşi profesor dibaci care însufleţea clasele de elevi, acelaşi director înzestrat cu darurile managerului de azi, acelaşi inspector general care energiza şcolile de la Cârlibaba şi Dorna Candreni, de la Leşu Ursului şi Liteni sau de la Ilişeşti, Şoldăneşti şi Drăguşeni. Şi, mai presus de toate, acelaşi OM senin, vesel, entuziast, iubitor, activ şi dinamic, apărând când pe valea Bistriţei sau a Moldovei, a Şomuzului sau a Izvoarelor Sucevei.

Şcoala fusese, alături de familie, o mare iubire. Veşnic, şcoala mea, prima în toate şi în totul. Primea oaspeţi, delegaţii de scriitori şi oameni de seamă, organiza acţiuni spectaculoase, serbări, concursuri şi olimpiade. Făcea totul ca prestigiul liceului să primeze. Nu putem trece cu vederea nici calităţile de gospodar şi constructor. S-a zbătut şi a adăugat şcolii centenare alte corpuri de clădire: sala de sport, sala de mese, anexa corpului B, internatul, atelierul-şcoală. Adevărat Meşter Manole, în urătura elevilor. Ultimul obiectiv e astăzi în paragină!

Părintele nostru, profesorul Gheorghe Gafencu, a slujit cu pasiune şcoala 31 de ani, dintre care 21 de ani au fost de directorat sau inspectorat. Şi-a săpat „tranşeele”, mai întâi ca director de şcoală generală la Şoldăneşti (începând din toamna anului 1959), apoi la Liceul „Nicu Gane”, instituţie în fruntea căreia a funcţionat ca director şi director adjunct contribuind la ridicarea prestigiului liceului. Când profilul acestuia a adăugat clase de mecanică, s-a racordat din mers, îmbinând învăţătura cu practica productivă. Acest fapt s-a dovedit prin rezultatele la olimpiade şi concursurile pe meserii. Populaţia şcolară a trăit apoteotic victorii pe meterezele cunoaşterii.

Directorul a practicat gimnastica dificilă a cunoaşterii, biruind pe redutele spiritului.

În termeni educaţionali, a fost o instanţă pedagogică, posedând mari valenţe constructive manifestate şi în orele de istorie pe care le însufleţea cu naturaleţe în timpul mandatariatului la Fălticeni, 1970-1984, ca profesor şi director, sau la Suceava, ca inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean în perioada 1984-1988, când a dat, cu generozitate, lecţii de înalt profesionalism. Numele lui a fost întâlnit adesea în presă. A iubit copiii, profesorii, oamenii, vădind nobleţea distincţiei interioare. Izbânzile elevilor la admiterea în învăţământul superior sau la competiţiile şcolare erau bucuriile sale de suflet. Planurile de activitate erau ample şi îndrăzneţe, iar omul Gheorghe Gafencu s-a vădit depozitar al unor motivaţii specifice.

Personalitatea-i puternică se manifesta firesc: la concursuri, olimpiade, admiteri, Găneştii erau printre primii şi Cronica şcolii a înscris premii şi performanţe deosebite. „Omul care modelează oameni”, profesorul-director a propulsat gândul până la marginea cunoaşterii. Impunându-şi o igienă a informaţiei, a susţinut adevărul pedagogic conform căruia cunoştinţele se fixează lucrând cu ele, îndemnând şi cerând colectivului să procedeze în acest fel, aplicând adevărul emis de autorul Aurului cenuşiu „şcoala nu este o anticameră rece şi artificială a vieţii, ci o staţie pilot”.

A pregătit evenimente importante în viaţa şcolii: Centenarul liceului, 1970, Centenarul Mihail Sadoveanu, 1980, Centenarul E. Lovinescu, 1981, Semicentenarul N. Labiş, 1985, 150 de ani de la naşterea lui Nicu Gane inaugurând Ziua Şcolii, intrată în tradiţie. De asemenea, împreună cu M. Iacobescu a fost autorul Monografiei Liceului pe care am continuat-o noi, cei din familie, până la 150 de ani ai colegiului.

Este omagiul nostru întru amintirea celui ce ne-a fost părinte şi dascăl de omenie.

Au trecut 30 de ani. O eternitate. Neuitare. Un pios omagiu. Elevii de atunci îl păstrează în amintire. Trăieşte prin noi, copiii săi.

Interogaţia versului blagian răspunde afirmativ:

Mai aminti-mă-va

un trecător

vreunui străin,

sub ceasul lor?

„Da. Şcoala. Construcţiile pe care le-am ridicat. Cei ce m-au cunoscut. Foştii elevi. Şi, mângâiere supremă, familia şi cei doi copii ai mei spre care privesc senin”.

Pe-aici umbla şi el şi

se-ntorcea mereu

contimporan cu fluturii,

cu Dumnezeu.

În postumitate, gândul nostru de neuitare.

DANA BUSUIOC

şi SORIN GAFENCU

Print Friendly, PDF & Email

2 Comentarii

  1. Luiza Butnariu says:

    Imi amintesc cu multa considerație de familia Gafencu profesori de elită din Fălticeni
    Descrierea facuta de Dana si Sorin e reala
    Era un profesor.,director și inspector foarte implicat și energic.
    Amintire veșnică !

  2. Viorica Zait says:

    Vesnica si pioass amintire unui om adevarat , unui pedagog desavarsit si unui profesor care a ars cu repeziciune, ca si cum ar fi stiut dinainte ca timpul “ nu va mai avea rabdare “ cu el .

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: