Medalia face parte din numismatică, o disciplină auxiliară studiilor de istorie, care se ocupă cu cercetarea inscripţiilor de pe monedele şi medaliile vechi. Astfel, în timp, a devenit un document primar de bibliotecă. Scopul fundamental şi, totodată, misiunea medaliei este să facă oamenii fericiţi pe moment şi pe subiect, apoi să le conserve amintirea acelui subiect şi a acelei stări de regăsire, obiectivă şi oprită pe metalul gravat cu măiestrie. Adesea, medalia devine cel mai adecvat mijloc de a crea un suport durabil în trecerea vremii. Medalia aduce trecutul, creează amintiri şi examinează prezentul, pentru siguranţa viitorului.
Medalistica, o ştiinţă cu identitate
Medalia este aceea care poate recupera un subiect sau care poate consacra un subiect nou. Astfel, medalistica, înţeleasă ca ştiinţă auxiliară, a devenit apropiată numismaticii, a devenit o ştiinţă cu identitate, dobândind un obiect de studiu cu câmpuri proprii de cercetare. De fapt, am putea delimita medalistica de numismatică, socotind-o ştiinţă ajutătoare a istoriei, ea ocupându-se de producerea şi studiul medaliilor, precum şi de descrierea, conservarea şi organizarea lor în colecţii. Aşa au rezistat veacurilor medaliile „Aniversări şi comemorări ale marilor oameni”, acţiune iniţiată de UNESCO. Iată cum medalia a fost şi va rămâne un mijloc de comunicare între generaţii, în ciuda curgerii timpului cu decenii, secole şi chiar milenii, iar astfel cunoştinţele în societatea umană devin stabile şi nepieritoare.
Medalistica este şi va rămâne un martor tăcut al istoriei, culturii şi civilizaţiei. Un martor social, politic, cultural, dar şi estetic.
Prima medalie cu numele lui Mihai Eminescu
Şi cu privire la personalitatea poetului nostru naţional medalistica a cunoscut o mare preocupare. Ştim că prima fotografie a lui Mihai Eminescu a fost realizată în 1869 la Praga, la vârsta de 19 ani. Următoarele au fost în 1878 la Bucureşti, în 1884 la Iaşi şi în 1887 la Botoşani, la vârsta de 37 ani. Dar prima medalie cu numele lui Mihai Eminescu este aceea distribuită la Congresul Studenţesc de la Mănăstirea Putna, la 15 august 1871. Până la Centenarul Eminescu din 1989, dar şi după Centenar, medaliile au apărut ca o ploaie de meteoriţi. Acest eveniment, Centenarul, a adus în viaţa noastră, a românilor, o mare căldură sufletească, bucuria de a trăi din poezia eminesciană, dar şi mândria de a ne arăta lumii cu o stea prealuminoasă pe bolta cerească a creaţiei artistice. La aniversări şi comemorări, medaliile cu imaginea poetului, cu sau fără tortiţă, se purtau la piept. Dar un lucru ştiut este că primele medalii, cele ce se purtau în anii 1889, 1909, 1916, 1926, erau medalii sentimentale.
În timp, asocierea cea mai mare a subiectului Eminescu s-a făcut cu tema Ştefan cel Mare, în care aveau să se implice instituţii editoare precum Monetăria Statului, Societatea Numismatică Română, cu secţiunile ei din Botoşani, Suceava şi Iaşi, dar şi numeroase licee cu numele „Mihai Eminescu”.
Important este că medalistica Eminescu s-a aşezat sub semn european încă de la Congresul interromânesc din anul 1871 de la Mănăstirea Putna, în care Eminescu a fost parte vie şi activă. Au apărut apoi medalii eminesciene la Paris, în 1891, iar mai târziu în Elveţia, ori la Budapesta, în Ungaria. Numărul medaliilor a tot crescut, împreună cu numeroase insigne, pentru care, datorită calităţilor sale plastice, s-a introdus aluminiul, folosit prin turnare, dat fiind că se poate oxida în culori de bronz, argint sau aur.
Cel mai mare dar al lui Eminescu rămâne însă creaţia sa poetică, cu un atât de bogat conţinut patriotic, pe care ni l-a spus atât de frumos şi cu atâta dorinţă în nepieritoarele versuri: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!”
GAVRIL LAVRIC,
numismat,
Gura Humorului
N.a. În ce mă priveşte, sunt membru activ al Societăţii Numismatice Române din 1984, colecţionar pasionat de Eminescu.
Din 1999 până în prezent am participat la diverse expoziţii naţionale, organizate la aniversarea şi comemorarea poetului naţional, găzduite de Palatul Parlamentului – Camera Deputaţilor şi Cercul Militar Naţional, unde am obţinut premii constând în medalii şi diplome pe 8 categorii.
Comentarii