PSD a rămas fără locomotivă

De la începuturile sale, FSN-FDSN-PDSR-PSD a funcţionat în jurul unui tătuc – locomotivă după modelul partidelor comuniste: a fost mai întâi Ion Iliescu, supranumit Bunicuţa, perioada cea mai glorioasă, aceea care ar fi trebuit să încheie tranziţia spre democraţia europeană şi spre capitalism. Din păcate, ambele au fost ratate. Şi nu că nu s-ar fi putut, ci pentru că „bătrânul edec“ avea un alt ideal, „socialismul cu faţa umană“ îndreptată spre Kremlin.

După Ion Iliescu, „locomotivele“ nu au mai funcţionat decât împinse: aroganţa lui Adrian Năstase a îndepărtat partidul de mase, iar socialismul său cică european (?) n-a prins la populaţia obişnuită cu paternalismul ceauşist, în consecinţă, PSD s-a menţinut în fruntea eşichierului politic românesc numai în virtutea inerţiei şi a pomenilor electorale. Apoi partidul a fost nevoit să caute surogate de tătuci întrucât „arogantul“ nu s-a îngrijit de „pepiniera de cadre“, crezându-se el veşnic şi prea important ca să aducă lângă sine urmaşi mai tineri, puternici, cu şcoală adevărată şi carismă.

A fost găsit după îndelungi tatonări Mircea Geoană, lider educat şi bun comunicator, dar fără talent organizatoric de tip comunist, precum înaintaşii săi, căci frâiele urmaşului FSN au avut nevoie întotdeauna de un braţ de fier, eventual înmănuşat, pentru a-i tempera pe profitorii politici, înmulţiţi odată cu slăbirea leadershipului. Aşa că, partidul a mai coborât o treaptă.

Şi a mai coborât încă o treaptă după aducerea în frunte a pupilului lui Adrian Năstase, Victor Viorel Ponta. Acesta a venit cu lecţia înaintaşilor învăţată: s-a erijat mintenaş în lider măreţ, naţional, rivalizând în megalomanie cu „Stejarul din Scorniceşti“, dacă ne luăm numai după uriaşul miting, cum altfel decât naţional, de lansare a candidaturii sale la preşedinţia României pe stadionul „23 August“ de ziua sa „tocmai“. Nu a reuşit să ajungă „locomotivă“ nici prin asocierea cu liberalul Crin Antonescu, al cărui discurs îl punea în inferioritate, nici prin doctoratul plagiat cu neobrăzare sub „augusta“ supraveghere a lui Adrian Năstase, iar omorul de la Colectiv, pe care acum se face a-l uita, i-a pus capăt carierei „fulminante“.

Pe treapta cea mai de jos, însă, l-a adus „voievodul de Teleorman“, Liviu Dragnea. „Oastea PSD“ avea nevoie de un lider puternic, o locomotivă, un comandant care să termine cu democraţia internă şi să strige „Comanda la mine!“, iar rezultatele s-au arătat imediat: partidul a câştigat majoritatea parlamentară în 2016 şi a impus guvernul. Numai că au apărut ca din senin trădările închipuite, fandacsii ale măreţului voievod care se temea de atentate, iar libertatea sa era ameninţată atât de spioni odioşi, cât şi de Justiţie pentru fapte de corupţie. Nici Guvernul Grindeanu, nici Guvernul Tudose, nici Guvernul Dăncilă nu l-au putut scăpa de condamnare, ca atare a ajuns în spatele gratiilor, iar în partid a început degringolada.

Ultima dată „a încercat şi cu o femeie“, Vasilica Viorica Dăncilă, dar, cu toate scremetele mediatice ale mercenarilor, locomotiva n-a mai putut fi urnită şi pusă „pe linie“, iar soluţia de avarie a fost o autopropunere: depanatorul Marcel Ciolacu, a cărui deviză a fost „Din greşeală în greşeală/ Spre victoria finală“.

Însă degringolada nu putea fi oprită: partidul şi-a pierdut busola, n-a mai răspuns comandamentelor sociale de a se pune în slujba celor mulţi şi amărâţi, acolo unde-l aşezase temeinic fondatorul Iliescu, ci numai şi numai în serviciul unor minorităţi: apără drepturile celor condamnaţi penal şi-i eliberează cu zecile de mii din puşcării, cu speranţa că printre ei s-ar putea găsi şi voievodul Dragnea, apără drepturile celor cu pensii speciale de multe zeci de mii de lei şi chiar de euro, căci mai toţi contribuie la bunăstarea PSD, apără cu ultimele puteri dreptul la „libertate“ al bolnavilor de Covid-19, chiar dacă pentru aceştia şi familiile lor înseamnă cel mai adesea moarte…

Vă întrebaţi unde a dispărut apărătorul săracilor şi al ofensaţilor vieţii, apărătorul egalităţii de şanse şi al statului social? Tocmai în Senatul României, chinuindu-se să facă o lege „împotriva dictaturii medicilor“ prin care să câştige alegerile, fiindcă altceva nu mai are de oferit.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: