Un banc

 Un banc de peşti, în adâncurile aparent calme de sub apa zbuciumată şi încărunţită de valuri de deasupra, conferă o primă impresie de mare solidaritate: sute, poate mii de fiinţe care înoată împreună ca şi cum ar fi una. Un imens organism, o frăţie, o societate. În realitate, în mişcarea neîncetată a fiecăruia şi a întregului, interesul fiecărui peşte este de a se situa în centrul bancului, de a se pune la adăpost, astfel ca altul, alţii, să fie la margine, hrană pentru răpitorii cei mari… După un aşa prolog notez că un recent studiu al Băncii Naţionale a României a indicat cine (până acum…) a pierdut şi cine a câştigat din aşa-numita criză a coronavirusului. Evidenţiind că mulţi au fost cei expuşi consecinţelor molimei, direct sau indirect, dar şi că destui, prin şansă sau/ şi orientare spre oportunitate, printre beneficiari. Astfel, în zona centrală a bancului de oameni (ramuri, firme…) s-au situat industriile alimentară, farmaceutică, chimică, firmele de vânzare online şi curierat, nu în cele din urmă cele de IT. În ce le priveşte pe acestea, s-a remarcat interesul pieţei (cel puţin pe termen scurt) pentru jocurile video! Situaţie de natură să spună destul de multe despre tentaţiile/ obişnuinţele de consum ale unor categorii de persoane aflate (pentru o perioadă) şi în izolare, dar şi în zona centrală a bancului. Mă încumet să presupun că doar puţini dintre cei care în lunile din urmă (şi fără mari speranţe pentru cele care urmează) şi-au pierdut slujbele îşi vor fi petrecut timpul „liber” încercând noile jocuri video apărute pe piaţă. Jocuri care, prin ţintele lor, presupun tocmai o competiţie cu puţini învingători şi mulţi perdanţi.