Parastas în cinstea eroilor români căzuţi la Fântâna Albă

Continuând obiceiul început imediat după 1990 de a comemora în fiecare an, pe 1 aprilie, victimele masacrului de la Fântâna Albă – Poiana Varniţa (azi Ucraina, la 3 km de graniţa cu România, în dreptul judeţului Suceava), părinţii Mănăstirii Putna s-au alăturat şi anul acesta fraţilor din nordul Bucovinei în pomenirea românilor căzuţi în 1941 pentru credinţă şi neatârnare.

Din păcate, însă, din cauza restricţiilor impuse de autorităţi, nu s-a mai putut face deplasarea la locul masacrului, la Fântâna Albă, aşa cum obişnuiau în fiecare an părinţii mănăstirii, împreună cu unii reprezentanţi ai Statului român. Parastasul de pomenire a românilor ucişi în mod premeditat, pentru că au dorit să treacă graniţa nou impusă de Uniunea Sovietică, a avut loc în faţa Portalului Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă” de la Mănăstirea Putna. La parastas au slujit preoţi şi diaconi ai mănăstirii, fără participarea persoanelor din afara mănăstirii.

În cuvântul său, Arhimandritul Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna, a precizat: „Mergând prin satele româneşti din nordul Bucovinei, am găsit oameni aşezaţi, echilibraţi, frumoşi sufleteşte, cu frică de Dumnezeu şi cu nădejde într-o dreptate pe care o aşteaptă demult. Oare această dreptate va veni cândva? Răspunsul ni-l dă numai Dumnezeu, dar îl putem întrezări şi noi. Nu a pierit nici neamul, nici ţara, deşi am fost de multe ori pe muchie de cuţit şi la margine de prăpastie, dar Dumnezeu ne-a ţinut de mână şi ne-a călăuzit, aşa cum simţim şi acum mâna călăuzitoare a lui Dumnezeu. Iar noi, românii, am avut mereu nădejde în Maica Domnului, pentru că am simţit-o foarte aproape de sufletul nostru.

Cu pocăinţă, să cerem iertare pentru cei care s-au aşezat la temelia neamului. Aşa cum un pom îşi trage seva prin rădăcinile sale, şi rădăcinile se hrănesc din ceea ce se găseşte în sol, aşa aceşti eroi ai neamului nostru s-au aşezat la temelia neamului. Noi ne hrănim din adâncul lor. De aceea sufletul poporului român are o profunzime, o adâncime în cele duhovniceşti. Şi avem atâţia termeni care arată acest adânc: doină, dor, nevoinţă, unire adâncă cu Hristos, trăirea prezenţei lui Hristos. Suntem bine înrădăcinaţi pentru că buni şi sfinţi ne-au fost strămoşii. Îmi vine în minte acum Doxachi Hurmuzachi care a spus că limba, credinţa şi neamul – acestea trebuie să le păzim ca un nepreţuit odor. Sfântă să le fie pomenirea”.

Împreună cu cei căzuţi la Fântâna Albă au fost pomeniţi la parastas toţi românii din nordul Bucovinei şi din Basarabia care au murit în deportări şi în lagăre, ale căror suflete ne rugăm să le strângă Dumnezeu laolaltă la sânul Său, unde nu mai este nici loc, nici timp de despărţire.

***

După semnarea pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, URSS a ocupat în 1940 Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Numeroşi români bucovineni au fost arestaţi, omorâţi, deportaţi, bisericile au început să fie închise, aşa încât multe familii s-au grăbit să treacă noua graniţă şi să vină în România.

Un astfel de grup a fost cel care a căzut pradă masacrului de la Fântâna Albă, la 1 aprilie 1941. Atunci, circa 3.000 de români bucovineni din satele de pe Valea Siretului: Pătrăuţii de Sus, Pătrăuţii de Jos, Igeşti, Crasna, Ciudei, Budineţ, Cireşul, Crăsnişoara Veche, Crăsnişoara Nouă, Bănila Moldovenească, Dăvideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordăneşti, au plecat către România, fiind decişi mai bine să moară decât să mai trăiască sub stăpânirea Uniunii Sovietice. Autorităţilor sovietice le-au spus că vor să plece fără să ia nimic cu ei, lăsând toată averea pe loc. În apropierea graniţei au fost întâmpinaţi cu foc de mitraliere. După încetarea focului, răniţii rămaşi în viaţă au fost aruncaţi împreună cu cei morţi în gropi comune. Cei care au reuşit să fugă au fost căutaţi în împrejurimi, astfel încât foarte puţini participanţi au rămas în viaţă. După două luni, la 13 iunie 1941, 13.000 de familii din aceste sate au fost deportate în Siberia şi Kazahstan. Din cei deportaţi, doar 10% au supravieţuit.

***

Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă” a fost sfinţit pe 2 iulie 2018. Întregul ansamblu – care cuprinde poarta monumentală, troiţa de piatră, cişmeaua, spaţii pentru depunerea de flori şi aprinderea de lumânări, inscripţii cu numele satelor de unde au pornit spre România cei ucişi atunci – are o încărcătură profundă şi un mesaj simbolic. Poarta este trecerea, troiţa marchează locul jertfei; aşezată înaintea porţii, arată că cei ucişi au căzut în faţa locului de trecere în România cea iubită, care li s-a făcut totodată şi loc de trecere spre libertatea adevărată, în Dumnezeu, pentru că cişmeaua este simbolul vieţii care izvorăşte din jertfa lor. (Mănăstirea Putna)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: